1 Decembrie, Ziua Naţională a României. O înjurăm, o admirăm, fugim sau ne întoarcem la ea. Dar, o avem. E țara mea și a ta. Noi chiar avem o țară. Și n-am primit-o cadou.

Ai noștri s-au luptat pentru ea: să o facă mai mare, să o țină întreagă. 1 Decembrie 1918 nu e o întâmplare în existența noastră. E istoria noastră. De acolo venim. E Marea Unire pentru care ar trebui să purtăm recunoștință.

Acum, suntem 18 milioane în granițele lărgite de strămoșii tăi acum 102 ani și încă vreo 5 milioane, după estimări, că statul român tot nu se obosește să numere, plecați pe toate cele 7 continente.

Cu puterea minții noastre am cucerit planeta! Totuși, la noi acasă, încă nu suntem în stare să turnăm asfalt la câmpie ca să avem autostrăzi.

Înjurăm zilnic soarta, guvernul, pe ăia de la București, vecinul de bloc sau de curte, dar am uitat cui îi purtăm recunoștință.

La mulți ani, române! Te-ai deșteptat acum 102 ani și ai făcut o Românie mare. Ce crezi că pierzi dacă te redeștepți?