Părintele Necula: „O Românie liberă înseamnă că nimeni n-are puterea politică. Elita politică trădează marea masă”

• Părintele Necula: „Iubesc România pentru ca m-a plimbat cu trenul la nesfârșit, pentru că a întârziat în fiecare gară câte o veșnicie, pentru ce se vede pe ferestrele trenurilor, nu pe televizor”.
• Ioan Aurel Pop: „Iubesc România pentru limba română, ne face să ne scăldăm în cuvânt. Nu mă simt acasă în altă limbă. Curge ca o apă limpede de izvor, uneori vijelioasă, alteori așezată”.
• Marius Tucă: „Iubesc România pentru artiștii săi universali sau nu, pentru actorii, pictorii, sculptorii ei, pentru că toți au făcut, în vremuri urâte, ca lumea să fie mai frumoasă, România să fie mai frumoasă. Mulți și-au sacrificat opera și destinul”.

Părintele Necula, Ioan Aurel Pop și Marius Tucă și-au exprimat sentimentele față de România în emisiunea „Marius Tucă Show”, cu ocazia zilei de 1 decembrie.

Părintele Constantin Necula își începe argumentarea cu o poezie a lui Ienăchiță Văcărescu despre România ca o floare de lumină: „Într-o grădină,/ Lâng-o tulpină/ Zării o floare, ca o lumina./ S-o tai, se strică!/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul și mi-o ridică”.

„Iubesc România și pentru Miorița. Mioara de acolo vorbește despre înviere, că prea își pregătește mormântul cu bucurie ciobanul.”

Și pe Tudor Gheorghe, care îi cântă versurile lui Ienăchiță Văcărescu, îl amintește preotul Constantin Necula, artist care „ne-a învățat poezie cum nu ne învață universitățile de filologie de azi.”

„România Mare e unul dintre marile poeme la care încă mai scriem”

Un alt motiv pentru care părintele iubește România, este pentru că și-a petrecut copilăria în toate colțurile acestei țări. „De nu m-aș fi făcut cultivator pentru cer, m-aș fi făcut cultivator pentru pământ. Cât o mai fi în cer, acum, gustul de pepene? Frumoasa țară a copilăriei mele, grea țară a adolescenței, dificilă țară a maturității mele ca om.”

Marius Tucă iubește și simte olfactiv România. „Iubesc România pentru mirosul ei, mirosul pâinii din țest, pentru mirosul Dunării, care nu se termină niciodată. Când sofisticat, când foarte abrupt. Îmi place mirosul de cerșafuri puse la uscat de mâna mamei.”

Pentru părintele Necula, țesătura românească mirose a Înviere. „Cred că la Cina cea de Taină tot o pâine în țest trebuie să fi folosit Hristos.”

Cuvântul dor, folosit cu dor, mai ales în zi de sărbătoare – „Mi-e dor de un Grigorescu. Sentimentul meu e că acel car încă scârțâie prin istorie.”

România înseamnă voievozii ei, jertfa lui Constantin Brâncoveanu, pentru că toți au avut conștiința pocăinței, țara a stat pe pocăința celor care au condus-o.

Părintele Necula: „Mi-e dor de analfabetismul bunicilor mei. Oamenii dinaintea noastră au scris cu degetul pe cer, au fost niște magi”

Marius Tucă iubește România pentru Vama Veche și pentru muzica și iubirea risipite prin nisip, pentru festivalul Folk you. Iar părintele Necula iubește Costinești pentru Evanghelia din larg.

Cu dor vorbește părintele Necula, nepotul unor bunici la rândul lui, de strămoși. „Mi-e dor de analfabetismul bunicilor mei. Oamenii dinaintea noastră au scris cu degetul pe cer, au fost niște magi. Ai găsit pe cineva care să-ți spună povești ca bunicii tăi? Eu încă nu.”

Lui Marius Tucă i se face dor de România în fiecare zi. „Ți-e dor de România ca de o femeie frumoasă, ca de o întâmplare neîntâmplată, ca de o amintire frumoasă.”

Jurnalistul crede că ar iubi și mai tare România, dacă oamenii ar protesta pentru că s-au închis teatrele, piețele, restaurantele, bisericile, că se poartă mască pe stradă, pentru închiderea școlilor, carantinarea orașelor.

Un alt argument sfâșietor, pentru care părintele Necula iubește România îl reprezintă ”morții din tranșee, oamenii pe care i-am uitat, oamenii care s-au întors de pe front fără o mână și au continuat să are pământul pentru o pâine românească.”

Marius Tucă iubește România pentru toate slujbele preoților, pentru toate lumânările aprinse pentru cei vii și pentru cei morți.

Sfântul Nicolae face parte din țara asta a noastră românească, „stă ascuns și privește cu o bătrânețe plină de candoare tot ceea ce se întâmplă în jur” și de aceea părintele Necula iubește România.

„Iubesc România pentru oamenii săi, atât de huliți, copiii care studiază în străinătate și în țară, oamenii care fac afaceri, care transformă profesia în pasiune, pentru prietenii mei de la 20 la 80 de ani.

Iubesc România pentru București, un oraș din ce în ce mai cosmopolit, pentru parcurile sale, pentru casele sale frumoase, pentru bisericile și mănăstirile sale, pentru adolescenții săi care se țin de mână și se sărută pe stradă, pentru tearele sale. Iubesc România pentru viile sale renăscute, pentru vinul său care se zămislește din toamnă în toamnă, alb, fetească neagră, pt vinul său roșu infinit.” – poezie argumentată de Marius Tucă.

Părintele Necula: „Iubesc România pentru liturghiile din satele sărace”

Părintele Necula: „Iubesc România pentru liturghiile din satele sărace. Pentru preoții desculți, pentru că România s-a pregătit să moară frumos și să învie frumos. Iubesc România pentru toate Vinerele mari și Sâmbetele mari și pentru Duminicile de Înviere, pentru toate liturghiile și camarazii mei de pâine de vin.

Iubesc România pentru colindătorii ei, pentru coconii ei îmbrăcați în straie maramureșene. România e stat inalienabil, românii rămân români. Mulți din cei dinaintea noastră n-au făcut din Hristos un moft, ci un mod de viață, trăim și murim pentru că Hristos a înviat.”

Părintele Necula, despre sportul românesc

Părintele Necula îl amintește pe Dobrin ca motiv pentru care iubește România. „Mi-e drag de România care a jucat fotbal între blocuri, oamenii aceia ne-au onorat punându-ne pe umeri cea mai grea cupă – Cupa Prieteniei. Iubesc mai mult România de când Nadia a luat 10, de când Pațachin ne-a arătat că pe apă se poate călca. Iubesc România pentru că oameni ca Gică Hagi au avut curajul să investească în viitorul țării ăsteia. Iubesc România pentru Simona Halep.”

Marius Tucă spune răspicat pentru că iubește România pentru că l-a dat pe Ilie Balaci, prietenul său.

„Iubesc România pentru că Oltenia face parte din România, că pare un continent care seamănă cu Atlantida, are un orizont care nu se termină niciodată. Mi-e dor de zăpada Olteniei de 2-3 m, de copilărie, de Aleea Indrăgostiților, de Teatrul din Caracal, un loc sacru.”

„Iubesc România pentru ce se vede pe ferestrele trenurilor, nu la televizor”

România e țara celor dinaintea ta, țara părinților și bunicilor și tuturor străbunilor. „Iubesc România pentru tata și pentru mama, sunt un român crescut în toate colțurile țării, fiecare mi-a oferit ceva fundamental, de aceea iubesc România, pentru că o cunosc, nu vorbesc despre ea din cărți. Pentru ca m-a plimbat cu trenul la nesfârșit, pentru că a întâziat în fiecare gară câte o veșnicie, pentru ce se vede pe ferestrele trenurilor nu pe televizor”, spune părintele Necula.

Marius Tucă: „Iubesc România pentru artiștii săi universali sau nu, actorii, pictorii, sculptorii, toți au făcut în vremuri urâte ca lumea să fie mai frumoasă, România să fie mai frumoasă, mulți și-au sacrificat opera și destinul pentru frumusețe.”

Părintele Necula: „Iubesc România pentru aleile de la Bellu, pentru oamenii care-și pun sufletul în toată viața lor. Pentru medicii și asistentele ei, pentru că încă mai dansează copiii, pentru optimiștii ei, pentru cei care chiar cred că avem viață după Covid și fac planuri de viitor.

Pentru versurile lui Andrei Bârseanu pe muzica lui Ciprian Porumbescu, uniți în cuget și simțiri. Iubesc România cu tot ce are în ea, cu bune și rele, cu zboruri și căderi, e țara în care Dumnezeu calcă pe jos. Suntem singura tara care are povești în care Dumnezeu merge printre oameni.”

Alegeri, vot și drepturi fundamentale ale românilor

„Iubesc românii care merg la vot, care cred în libertățile și drepturile fundamentale ale fiecăruia dintre noi. Nu știu dacă am ce să votez, dar aș vota pe cineva care îmi promite o astfel de România, mai luminată în toate sensurile, să avem târguri de Crăciun, brazi împodobiți”, spune Marius Tucă.

„Iubesc România necarantinată și carantinată deopotrivă. O Românie liberă înseamnă că nimeni n-are puterea politică. Iubesc cumințenia românilor. Iubesc România că poartă tricouri cu semnul exclamării pe ea tot timpul, nu se lasă manipulată. Suntem o țară în care elita politică trădează marea masă de alegători, dar iubesc România pentru că alegătorii merg la vot pentru un drept câștigat cu sânge”, argumentează preotul Necula.

România cu mască versus România fără mască

Marius Tucă: „Iubesc România pentru cei care nu poartă mască atunci când nu trebuie. Iubesc România care privește înainte fără mască, curată, luminată, deschisă, care își arată pe deplin chipul, frumusețea. Iubesc România pentru icoanele sale, pentru sfinții săi, pentru că dat-o pe mama, care e o icoană în carne și oase.”

Preotul Constantin Necula: „Iubesc România și pentru morții săi liberi. În aceste vremuri, singurii din biserică fără mască au fost morții. Iubesc România pentru că de fiecare dată când mă întorc, mă întorc acasă. Nu cred că Raiul n-are un cer românesc. România e mult mai mult decât vrem noi să recunoaștem. Iubesc România pentru că Manole a ales să moară pe aripi, Ana altar, Manole icar e cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut.

Nu toți ne-au lăsat o Românie Mare, dar toți ne-au lăsat o limbă română inalienabilă, o cultură românească ucigătoare pentru nemernici. E limba în care dacă știi să vorbești, te aude Dumnezeu, pentru că Dumnezeu ne ascultă în Limba Română.”

Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române: „Trebuie să iubim ziua de 1 Decembrie, pentru că e ora astrală a românilor”

Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a vorbit în emisiunea lui Marius Tucă despre ziua de 1 Decembrie.

Ioan Aurel Pop: „Ziua de 1 Decembrie e cea mai frumoasă sărbătoare civilă, e sărbătoare noastră națională. Unele țări au 2-3-4 zile naționale. Trebuie să iubim această sărbătoare, pentru că e ora astrală a românilor. Atunci a fost momentul culminant, când energiile s-au adunat, când elita și poporul de jos au mers mână în mână, ceea ce de puține ori se întâmplă în istorie.”

Marius Tucă: „Eu iubesc România pentu că oamenii stau azi pe terase la 0 grade împotriva oricărei restricții date. Asta mi se pare o formă de libertate absolută. Nu credeam că oamenii să stea în aer liber la 0 grade să sărbătorească Ziua Națională. Există un sâmbure în gena poporului român de a crede în libertatea sa.”

Un sondaj făcut de UE arată că românii sunt cei mai plini de speranță.

Ioan Aurel Pop: „Asta e o dovadă de vigoare în ciuda a tot, poporul acesta a avut o putere de sacrificiu pe care n-a clamat-o în cele patru vânturi. Chiar dovada că oamenii stau la terasa în aer liber e o dovadă că știu să se adapteze vremurilor, știm să ne întărim speranța în viitor. Pentru mine țara e adăpostul poporului român. Misiunea principală a statului după mine e nu numai organizarea vieții unui popor, dar și conservarea acelui popor. Statul trebuie să apere acel popor, patria e locul tatălui, al bunicului, al străbunicului.”

”Argumentul lui Seneca, pentru care își iubea el țara, Imperiul Roman: Nu-mi iubesc țara pentru că e mare, ci pentru că e mea.”

Academicianul Ioan Aurel Pop consideră că avem nevoie de această alinare a unui loc de obârșie, în care din când în când să fim împreună. „Americanii, o dată pe an, simt nevoia acelui cuib al lor, de Ziua Recunoștinței. Pentru poporul roman cuibul e România.”

Pentru Marius Tucă, România e mai mult decât țară, e patrie. „De câte ori am plecat mai mult de o săptămână, primul sentiment când m-am întors a fost să sărut pământul României”.

„La români, cultul sărutului pământului nu e inventat de romancieri sau de poeți. În Ion, Liviu Rebreanu, pământul a fost pentru noi un fel de obsesie, care ne-a condus spre bine, dacă nu erai proprietarul unei fâșii de pământ, nu erai nimic”, spune Pop.

Avram Iancu – crăișorul țăranilor la 24 de ani

Despre Avram Iancu, Pop, ca transilvănean, spune că îl iubește pentru că împreună cu sașii și ungurii a vrut o lume nouă democratică la nivelul de atunci, fără habsburgi.

„A făcut o armată din 15 legiuni împărțite în cete, ca pe vremea Romei. Noi eram un fel de români ai sec XIX. Asta a făcut din el un erou. Atât de intens a trăit încât la sfârșitul vieții nu mai avea o gândire liberă, umbla pe coclauri.”

Marius Tucă a pus toată iubirea de țară în iubirea unui soldat care îi scrie, de pe front, iubitei sale. ”Iubita mea, e ciudată măsura unui timp… la ce bun să măsori în cifre ceva ce oricum doar se simte? Distanța între două orașe se măsoară în kilometri, iar cea dintre stele în ani… lumină. Atunci distanța dintre două suflete cum ar trebui să o măsurăm? Distanța între noi doi, se pare că o măsor în dorul de tine, draga mea, mi-am lăsat totul acasă ca să lupt.” – Un argument atât de frumos pentru a iubi România.

Și Pop aduce pe masă o scrisoare, de dată această plecată pe front, nu venită de pe front – o femeie dintr-un sat transilvănean din Primul Război Mondial scrie o scrisoare soțului în 1916, el fiind undeva departe, pe front: „Dragă Niculae, să știi că eu sunt sănătoasă, care sănătate ți-o doresc și ție. S-a făcut cucuruzul anul asta, mă ocup eu să îl culeg, tu să fii sănătos și să te întorci acasă”.

Marius Tucă: „Iubesc România pentru toți eroii necunoscuți care sunt în cimitire. Eu aș face o hartă a cimitirelor eroilor necunoscuți. Iubesc România și pentru că în 1989 oamenii au ieșit în stradă.”

Ioan Aurel Pop: „România e și țara acestor oameni rămași anonimi, și datorită lor e România azi. Nu cred că e un eveniment mai important decât decembrie 1989, în ultimii 30 de ani.”

Marius Tucă: „Iubesc România care s-a zbătutut sub comunism și a supraviețuit cu demnitate, e foarte greu să condamni o generație întreagă care s-a născut în comunism. Iubesc România și pentru supraviețuirea cu demnitate aproape jumătate de secol. Noi n-am știut să ne vindem suferința, să spunem că România a avut cel mai închis regim comunist din toată Europa de Est. N-am ieșit din această negură cu păr pe față, necivilizat”.

Ioan Aurel Pop: „Unii își închipuie că dacă am trăit anii păcătoși ai comunismului, mai ales ultima parte, cu frig, lipsuri, asta a contribuit la o ticăloșire a omului, uită că oamenii ăștia nu și-au ales perioada, regimul, ei uita ca oamenii au făcut școală, au creat.

N-am avut disidenți ca în Ungaria, RDG, Cehoslovacia, dar am avut disidenți anonimi care au făcut mici gesturi, (spectacole, cărți). Noi am avut singura rezistență armată într-o țară comunistă cu trupe sovietice, rezistență în munți prelungită de prin 1946 până în 1962.

Oamenii aceia au flămânzit. Iar unii dintre cei care le-au dus merinde au făcut închisoare. Nu trebuie să fim foarte modești.”

„Noi nu sfătuim pe nimeni să plece din țară, deoarece credem sincer că locul românilor e în România”

Președintele Academiei Române își aduce aminte de un mesaj de la Europa Liberă, de pe vremea când era adolescent, și tatăl său asculta Europa Liberă cu sfințenie, iar bunica asculta slujba la Europa Liberă.

Emisiunea începea cu un mesaj de ținut minte: Noi nu sfătuim pe nimeni să plece din țară, deoarece credem sincer că locul românilor e în România, dar pe cei care nu au altă soluție îi ajutăm să-și întregească familia.

Când anii au trecut, când regimurile s-au schimbat și libertățile s-au făcut mai multe, Ioan Aurel Pop mărturisește că a văzut că nici libertatea nu e mai favorabilă și azi avem români plecați în patru vânturi nu de bine.

„Toate popoarele lumii s-au risipit, popoarele înconjurate de ape, au plecat cu mult înaintea noastră. Trebuie să avem încredere în noi și în oamenii care s-au dus în alte părți, în capacitatea de regenerare a acestui popor, chiar dacă natalitatea a scăzut și întreaga Europă e îmbătrânită. Sper ca fiecare familie de români să se gândească la urmași, așa e datul firii: să lăsăm urmași.”

Ioan Aurel Pop: „Presa trebuie să critice. Dacă nu critică, nu este presă”

Marius Tucă: „Iubesc România pentru toti ziariștii români care nu s-au vândut niciodată și au scris și scriu pentru libertatea lor, neabandonându-și speranța. Mai ales în vremurile acestea unde libertatea pare mai sfâșiată în mici bucăți, e nevoie de presă. Și pentru Academia Română e importantă presa.”

Ioan Aurel Pop: „Presa prin natura ei trebuie să critice, nu trebuie cu răutate și dorința de a condamna, dar presa dacă nu critică, nu e presă. Academia Română a avut momente grele în istoria ei. De două ori era să piară, în 1948 când sute de academicieni au fost dați afară, unii închiși, și între 1974 și 1989 n-am mai avut voie să primim niciun membru nou după intrarea Elenei Ceaușescu. Ziariștii au o mare menire de a fi un barometru al unei țări.”

Ioan Aurel Pop: „Cuvântul țăran vine de la țară, a fost o vreme când toți locuitorii țării erau agricultori. Iubesc România pentru limba română, ne face să ne scăldăm în cuvânt, dar nu te simți acasă în altă limbă. Curge ca o apă limpede de izvor, câteodată vijelioasă, câteodată așezată, când vrei să-ți alini o durere, citești o poezie în limba română.”