Rata natalității a scăzut dramatic la nivel global. Feminismul ar putea fi cauza

• Ne îndreptăm atenția asupra unei tendințe globale semnificative: scăderea continuă a ratei natalității.
• Experții au dezbătut mai multe cauze, iar una dintre ele ar putea avea legătură cu o neașteptată evoluție a mișcărilor feministe.
• Între timp, un nou studiu francez a arătat că un sfert dintre cuplurile franceze au probleme de fertilitate.

Ne îndreptăm atenția asupra unei tendințe globale semnificative: rata natalității se află într-o continuă și alarmantă scădere. Experții au dezbătut mai multe cauze, iar una dintre ele ar putea avea legătură cu o neașteptată evoluție a mișcărilor feministe.

În 2017, un studiu realizat de Universitatea din Washington a constatat că o scădere continuă a ratelor de fertilitate la nivel global înseamnă că aproape toate țările ar putea avea populații în scădere până la sfârșitul secolului și că 23 de națiuni – inclusiv Spania și Japonia – și-ar putea vedea populația înjumătățită până în anul 2100.

Raportul privind China, a cărei rată de natalitate a scăzut în ultimul an la cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată, în timp ce cercetările americane arată că tot mai mulți adulți care nu au încă copii spun că este puțin probabil să aibă vreodată copii.

Între timp, un nou studiu francez a arătat că un sfert dintre cuplurile franceze au probleme de fertilitate, a scris France24.

De asemenea, Annette Young a discutat cu sociologul american Christine Percheski, de la Universitatea Northwestern, pentru a afla dacă acest declin poate fi direct legat de succesul feminismului, în condițiile în care mai multe femei sunt mai educate și mai active ca niciodată.

La ce nivel se află natalitatea în România

Tudorel Andrei, preşedintele Institutului Naţional de Statistică (INS), a afirmat că, în perioada următoare, natalitatea va continua să scadă. Dacă vom merge pe acelaşi trend, în 2030 vom avea 17,8 milioane de persoane, a relatat Ziarul Financiar.

Preşedintele INS spunea atunci că factorii care influenţează dinamica populaţiei de la un an la altul şi pe o perioadă lungă de timp sunt factorii naturali, diferenţa dintre numărul de naşteri şi numărul de decese, precum şi migraţia internaţională.

Astfel, dacă până acum 10 ani, prin intermediul migraţiei externe se justifica aproximativ 80% din reducerea populaţiei rezidente şi circa 20% pe baza sporului natural negativ, începând cu anul 2012 şi până anul trecut reducerea populaţiei are la bază sporul natural negativ în proporţie de 60% şi migraţia  în proporţie de 40%, conform INS.

Atunci de ce sunt femeile împovărate cu această responsabilitate?

Într-un articol pentru Foreign Policy, Lyman Stone, Laurie DeRose și W. Bradford Wilcox afirmă că factorii de decizie politică consideră că relația dintre feminism și fertilitate poate fi reprezentată printr-o curbă în formă de J. Cu alte cuvinte, pe măsură ce țările încep să „îmbrățișeze” egalitatea de gen, ratele de fertilitate vor scădea inițial, dar vor crește din nou după „încorporarea completă a politicilor și normelor egalitare”. În esență, pe măsură ce femeile își cresc ratele de participare la forța de muncă și devin mai independente din punct de vedere financiar, ele pot „combina mai ușor munca și familia”. În consecință, femeile vor fi dispuse să aibă copii în loc să nască din cauza așteptărilor sociale și a normelor tradiționale de gen.

Cu toate acestea, în opoziție directă cu această teorie, ratele de fertilitate din țările care sunt în general considerate ca fiind mai egalitare sunt de obicei cele cu rate de fertilitate mai mici și în scădere. De exemplu, începând din 2006, Coreea de Sud a cheltuit cel puțin 130 de miliarde de dolari pentru a schimba această tendință, prin „stimulente fiscale, servicii extinse de îngrijire a copiilor, beneficii pentru locuințe, vacanțe speciale pentru a face copii pentru unii lucrători guvernamentali, sprijin pentru fertilizarea in vitro, concediu parental generos de la locul de muncă”. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste măsuri nu a dat rezultatul dorit, rata de fertilitate fiind încă mult sub rata de substituire. Chiar și țările nordice, precum Norvegia, Finlanda și Islanda, care au unele dintre cele mai generoase politici privind concediul parental și îngrijirea copiilor și sunt clasate ca fiind cele mai egalitare societăți, raportează o rată de fertilitate în scădere, în ciuda eforturilor guvernului lor.

Acest lucru sugerează că teoria curbei în J ar putea fi invalidă și că femeile cu o independență financiară mai mare, care sunt eliberate de lanțurile așteptărilor sociale și de normele de gen, devin mai puțin înclinate să aibă copii. În același timp, acest lucru arată, de asemenea, că angajamentul exterior al factorilor de decizie politică față de feminism se bazează pe concepte profund patriarhale și paternaliste, în care scopul final este în continuare acela de a se asigura că rolul femeilor în societate este acela de a produce copii.