În istoria noastră veche, mulți bărbați și-au apărat pământul, poporul și onoarea cu sabia în mână. Însă în ultimii ani, cine a scris istorie pentru România este o echipă de spadasine. Iar printre ele, în spatele faimoasei măști galbene, regăsim figura cuceritoare a Anei Maria Brânză.

Născută în 1984, bucureșteanca și-a întâlnit destinul din întâmplare, însoțindu-și fratele la o sală de scrimă. Era stângace și singura armă de mâna stângă nu era o floretă, ci o spadă grea: primul challenge dintr-o lungă carieră… După 7 luni, era campioana României. În anii următori, devine campioană mondială la cadeți, apoi la juniori și medalie de bronz la seniori. Urmează aurul european pe echipe și argintul la Beijing în 2008. În cariera ei, Ana Maria a participat la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice, aducând României aur și păstrând argintul pentru ea. La Mondiale, are 5 medalii de aur, 2 de argint și 4 de bronz. Între europene, Cupa mondială și Mondialele Militare, încă 30 medalii de aur, 12 de argint și 14 de bronz. Dincolo de performanțe, te uimește hotărârea și concentrarea acestei femei. Când vede la adversari echipamente și condiții mai bune, nu e demoralizată, ci remotivată.

Accidentată, își bandajează mâna și revine în luptă. Are toate calitățile unui individualist, dar știe să strige odată cu echipa „Suntem fetițele PowerPraf și-o să vă facem pilaf!”. Și se ține de cuvânt. Cu spada ei, croiește României drumul spre podium, dar coboară insultată, atunci când organizatorii încurcă imnul. Iar în timpul liber, promovează sportul studențesc și ajută copiii care suferă de autism. Băiețeii ascultă seara povești cu cavaleri neînfricați și victorii în luptă dreaptă. Ziua se mândresc cu săbiuța lor de lemn, apoi cresc și află că pentru sora lor, aia mai mică și stângace, jocul e ceva serios. Ana Maria Brânză spune că adversarul „încearcă să-ți fure visele”. Iar în astfel de situații, o femeie luptă până câștigă.