• Ion Cristoiu: Noi am asistat în zilele acestea nu la aniversarea unui an de la declanşarea Războiului, ci la prefaţarea unui nou an de Război. Pînă azi Războiul s-a desfăşurat într-un fel. De azi înainte el se va desfăşura altfel. Şi după faptele care se văd, va fi vorba de mondializarea războiului.
  • Ion Cristoiu: Lupta pentru pace era stindardul partidelor de Stînga din Occident. Aţi auzit în ultimul an cuvîntul Pace? Porumbelul era pe vremuri simbolul Păcii. Azi porumbelul Păcii a fost pus pe grătar. Fac din el friptură americanii.
  • Ion Cristoiu: Sub pretextul ameninţării ruseşti, în tot Occidentul s-au adus grave atingeri libertăţii de expresie. Nici în miezul cel mai fierbinte al Războiului Rece n-a fost o mai mare cenzură în numele unui pericol extern.

24 februarie 2023. Cu un an în urmă, în dimineaţa lui 24 februarie 2022, trezit într-o altă lume decît cea în care mă culcasem – lumea Războiului din Ucraina – am profeţit în ediţia extraordinară a Jurnalului meu video că Lumea va arăta altfel. Nu ştiam atunci cît va dura războiului, cît de tare se va implica Occidentul în Război, cît şi cum va cuceri Rusia, ce reacţii vor avea China, India, aliaţi ai Rusiei.

Doar intuiam că lumea va fi altfel ca urmare a acestui război.

Azi, după un an de evenimente legate de Război, pot spune că profeţia mea s-a îndeplinit. Lumea arată altfel.

Recomandări

OFICIAL ÎN SCHENGEN
CE CÂȘTIGI LA GALA ZF?
PUTIN TESTEAZĂ ORȘENIK
BIDEN RESPINGE ICC
MANDAT PENTRU BIBI
VREMEA REA ÎNCHIDE A1

 În privinţa schimbărilor din Lume, nu-mi imaginam atunci, în 24 februarie 2022, că vor fi atît de mari. Războiul va dura. De fapt noi am asistat în zilele acestea nu la aniversarea unui an de la declanşarea Războiului, ci la prefaţarea unui nou an de Război. Pînă azi Războiul s-a desfăşurat într-un fel. De azi înainte el se va desfăşura altfel. Şi după faptele care se văd, va fi vorba de mondializarea războiului.

Să trecem în revistă, principalele mutaţii din lume ivite ca urmare a Războiului din Ucraina:

1. Întoarcerea Rusiei la epoca URSS. În epoca URSS, Rusia a fost ruptă de Occident, spre satisfacţia ambelor părţi. A Rusiei, care s-a întors la condiţia de ţară care nu aparţine Europei. A Occidentului, care a scăpat, prin Revoluţia bolşevică, de concurenţa politică şi economică a unei Rusii ţariste. Surprinsă de căderea ţarului în plină decolare economică şi politică, ea ar fi pretins un loc la masa Marilor Puteri, a puterilor care administrau Europa. Fireşte, URSS a fost un pericol pentru ţările occidentale, prin teza Revoluţiei mondiale. După ce însă Rusia lui Stalin a renunţat la teza exportului de Revoluţie, pericolul întruchipat de comunism a fost mult mai mic decît cel întruchipat de o Rusie occidentalizată.

2. Răsturnarea ierarhiei de Putere în UE. Pînă la Război, Uniunea Europeană era dominată de vocile liderilor din Europa de Vest, ale celui francez şi ale celui german, îndeosebi. După un an de Război se poate constata o schimbare. Vocile cele mai ascultate sînt ale liderilor din Est. Liderii din Vest par a asculta de îndemnurile la o şi mai mare implicare în Război venite de la liderii din Est. Sînt două cauze ale acestei situaţii:

a) Liderii din Est sînt unelte de presiune asupra celor din Vest din partea Americii. Războiul din Irak a fost unul dintre momentele care au dezvăluit falia din Est şi Vest în planul relaţiei cu America. Estul a sprijinit necondiţionat America, acuzînd Vestul că e lipsit de experienţa ocupaţiei ruseşti. De ce sînt liderii de Est de partea Americii şi nu a Europei Occidentale? Pentru că, de dragul colaborării militare, America închide ochii la încălcarea democraţiei. Europa occidentală, cum se vede chiar şi acum în cazul Poloniei, nu trece cu vederea derapajele liderilor din Est tentaţi de autoritarism din cauza lipsei de experienţe democratice mult timp.

b) Liderii din Est exploatează populist antipatia istorică a popoarelor din Est faţă de Rusia. Bombănelile stîrnite de proasta administrare a ţării sînt contracarate de fluturarea pericolului rusesc. În unele ţări precum România opoziţia din presă e etichetată ca făcînd jocul Moscovei.

3. Recunoaşterea Rusiei drept mare putere. Pînă la anexarea Crimeii, dar şi după aceea, pînă la invadarea Ucrainei, Rusia a fost tratată cu o anume îngăduinţă de către Occident. America a făcut ce-a vrut pe planetă, convinsă că Rusia e ocupată cu digestia miliardelor obţinute din exportul de materii prime. Pentru Occident, Rusia era doar o vacă de muls. O ţară tipică Lumii a Treia. Piaţă de desfacere a produselor occidentale, piaţă de acaparare a materiilor prime. În materie de ideologie, Rusia nu mai era Rusia lui Lenin, nici măcar Rusia lui Tolstoi. Era Rusia consumerismului, a însuşirii de-a valma a valorilor occidentale şi a tot mai marelui dispreţ faţă de identitatea naţională. Semnificativ rămîne strigătul de revoltă al lui Soljeniţîn la întoarcerea în ţară, unde a descoperit o societate care maimuţărea tot ce avea mai greţos Occidentul. E drept, la Moscova, veneau în vizită Merkel, Macron, premierul Marii Britanii. Veneau însă nu ca la o Mare Putere. Veneau ca la o Ţară de mîna a doua din siajul Occidentului. Nu-şi permiteau să fie umilitori ca în cazul coloniei numite România. Erau politicoşi, zîmbitori, dar nu se temeau de Rusia. Se simţeau ca în preajma unui dulău uriaş, dar îmblînzit de stăpîn. Pe un asemenea dulău îl mîngîi fără să se temi că te va rupe în bucăţi. Alintarea ta are ceva dispreţuitor, mai ales că e însoţită de politeţuri ieftine. Războiul din Ucraina a schimbat fundamental imaginea Rusiei în Occident. E imaginea unei Rusii agresive, criminale, dar a unei Rusii înfricoşătoare. Dulăul nu se mai lasă mîngîiat de cuconiţe. Mîrăie ameninţător. Cuconiţele îl fac în tot felul. Da, dar îl privesc cu groază. Pentru Occident Rusia e azi un Imperiul al Răului. Da, dar nu mai e o dulcică.

4. Înainte de declanşarea Războiului, Europa, aflată sub puterea motorului franco-german, se pregătea să-şi asume rolul de actor major în viaţa internaţională. Între China şi SUA (din punct de vedere economic Rusia era şi mai e o putere regională) urma să se aşeze Uniunea Europeană. UE avea deja politică externă proprie şi lucra la o Armată proprie. Din punct de vedere economic, UE, ca putere independentă, reprezenta pentru America un pericol mai mare decît China. Francezii puneau la îndoială NATO, în care vedeau o formulă a Americii de a conduce Occidentul. Azi UE a devenit o simplă anexă a Americii. NATO şi-a regăsit vocaţia iniţială: Cea de Organizaţie prin care SUA conduc întreg Occidentul. Putem spune că marea învinsă e ştiută deja: Uniunea Europeană.

5. Cartea lui Donald Trump America crispată se ocupă pe larg de ceea ce fostul preşedinte crede a fi marea nedreptate a secolului. În timp ce America vîră bani în înarmare, în asigurarea rolului de sentinelă a Occidentului, neglijînd lucrările publice, protecţia socială, ţări precum Germania, Coreea de Sud acordă bani puţini Apărării pentru a investi în lucrări publice, în protecţie socială. Pandemia a arătat că Sistemul de sănătate al Germaniei e net superior celui al Americii. De ce? Pentru că America a vîrît bani în Apărare, inclusiv în apărarea Germaniei, în timp ce Germania a vîrît banii în Sistemul de sănătate, încredinţată că o apără America. La un an de la declanşarea Războiului, ţările occidentale investesc masiv în Apărare. Germania a angajat sume înspăimîntătoare. Cu banii luaţi de la Protecţia socială. E mai mult decît semnificativ că America laudă ţările UE nu după puterea statului de drept, nu după viaţa bună a cetăţenilor lor, ci după procentajul cît mai mare din buget acordat Apărării. Pot muri cu zile oamenii în spitale. Dacă România a investit în Apărare, cumpărînd armament de la americani, merită mîngîiată pe creştet. Singurul lucru lăudat de noua ambasadoare americană e suma uriaşă investită de regimul Iohannis în cumpărarea de armament.

6. Cuvîntul de ordine în toată lumea e azi Înarmarea. Pe vremuri în toate democraţiile erau partide, ONG-uri care se ridicau împotriva înarmării, a pregătirilor de război. La un moment dat, decizia Americii de a instala în Europa rachete cu rază medie de acţiune a stîrnit în toată Europa mari agitaţii populare. Intelectualii, studenţii se legau cu lanţuri în faţa bazelor militare NATO. Azi toate ţările occidentale se înarmează pe rupte. Aţi auzit de vreun protest, măcar online, al scriitorilor, al artiştilor occidentali? Lupta pentru pace era stindardul partidelor de Stînga din Occident. Aţi auzit în ultimul an cuvîntul Pace? Porumbelul era pe vremuri simbolul Păcii. Azi porumbelul Păcii a fost pus pe grătar. Fac din el friptură americanii.

7. Sub pretextul ameninţării ruseşti, în tot Occidentul s-au adus grave atingeri libertăţii de expresie. Nici în miezul cel mai fierbinte al Războiului Rece n-a fost o mai mare cenzură în numele unui pericol extern. Seymour Hersh a avut un ecou uriaş cu denunţarea crimelor comise de puşcaşii marini în Vietnam într-un război prezentat de oficialii americani ca menit a apăra lumea liberă de pericolul comunist. Zilele acestea acelaşi Seymour Hersh a publicat un articol prin care denunţa o operaţiune ilegală a administraţiei americane:

Sabotarea Nord Stream.

 Presa americană l-a boicotat. Aceeaşi presă care a salutat şi amplificat dezvăluirile lui Hersh despre ilegalităţile CIA în New York Times. Da, lumea e altfel. E lume în care cîinele de pază al democraţiei, presa, s-a umplut de rîie. Nu latră Puterea. O linge.

8. După Căderea Comunismului toţi liderii occidentali au evidenţiat drept una dintre principalele cauze fetişizarea propagandei. S-a spus că democraţiile nu cred în puterea propagandei, deoarece viaţa e cea care dictează convingerile, şi prin urmare atenţia s-a concentrat asupra îmbunătăţirii cotidianului. Războiul din Ucraina a adus cu sine o revenire spectaculoasă în discursul public a fetişizării propagandei din comunism. Consideraţi ca şi în comunism nişte proşti uşor de mînuit, încapabili să descopere ei înşişi adevărul, cetăţenii sînt supuşi de liderii politici unui bombardament masiv cu fake newsuri, cu argumente propagandistice. Se avertizează la cele mai înalte nivele asupra pericolului întruchipat de propaganda rusă, de parcă în democraţiile europene cetăţenii ar fi lipsiţi de minimul discernământ presupus de votul în cunoştinţă de cauză.

9. În paralel cu confruntarea militară de pe teren, s-a desfăşurat, timp de un an, un Război mult mai profund şi care va continua să se desfăşoare:

Războiul pentru reaşezarea Lumii.

Din 1990 încoace, Lumea e dominată de America, superputerea care a cîştigat Războiul Rece. Această orînduire planetară e contestată de alte mari Puteri: China, India, Rusia. Fiecare dintre aceste mari puteri vrea un loc la masa unde se împarte Lumea.

America refuză Lumea multipolară. Ea vrea să fie mai departe singura Superputere. Rusia a declanşat nu atît Războiul împotriva Ucrainei, cît mai ales Războiul împotriva Americii. Deşi n-o sprijină făţiş, alte mari Puteri sînt în spatele ei. America a apelat la o Coaliţie multinaţională. Deocamdată, Războiul nu s-a mondializat. Dacă se va întîmpla asta, vom vedea o Coaliţie multinaţională şi împotriva Coaliţiei conduse azi de America.

10. Orice Război declanşat de oameni, e la început stăpînit de oameni. Treptat-treptat, Războiul scapă de sub controlul oamenilor. Pentru că el îşi are logica sa. E logica sistemelor necibernetice, lipsite de retroacţiune negativă. Logica unui incendiu într-o pădure. Fiecare nou copac nu opreşte incendiul, ci îl sporeşte. La fel şi Războiul din Ucraina. Punînd stăpînire pe liderii politici (ruşi, ucraineni, occidentali), el nu face altceva decît să se extindă, să escaladeze.

Un incendiu de pădure, dacă nu e stins la timp de oameni, se opreşte doar cînd întreaga pădure e arsă. El nu poate trece mai departe pentru că s-a terminat Pădurea.

Se va opri Războiul din Ucraina doar cînd pîrjolul va arde întreaga Planetă?

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro