Prin hotărârea din data de 11 ianuarie 2024, pronunțată în cauza C-252/22[1], Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a confirmat compatibilitatea cu dreptul Uniunii Europene a condițiilor de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ din dreptul pozitiv român.
Advertisment
Prin hotărârea pronunțată, Curtea a analizat cu prioritate cea de-a doua întrebare adresată de instanța de trimitere privind interpretarea art. 9 alin. (3) din Convenția de la Aarhus[2] , citit în lumina art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDFUE). În mod contrar poziției exprimate de reclamanta din litigiul principal, Curtea de la Luxemburg a statuat faptul că prevederile art. 9 alin. (3) din Convenția de la Aarhus nu se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia unei entități juridice, alta decât o organizație neguvernamentală de protecție a mediului, nu i se recunoaște calitatea procesuală activă (pentru a ataca un act administrativ care nu îi este adresat), decât atunci când invocă încălcarea unui interes legitim privat sau a unui interes legat de o situație juridică în legătură directă cu obiectul său de activitate. Cu alte cuvinte, după cum se reține și în concluziile Avocatei Generale Laila Medina prezentate 13 iulie 2023 (parag. 63)[3], adoptarea unui model de litigiu bazat pe contenciosul subiectiv nu este, ca atare, incompatibilă cu art. 9 alin. (3) din Convenția de la Aarhus. În acord cu o jurisprudență constantă, Curtea a reamintit că statele parte la Convenția de la Aarhus nu sunt obligate să instituie în dreptul național un sistem de acțiune populară (actio popularis), prin care oricine să poată contesta orice decizie, act sau omisiune în materie de mediu.
Prin aceeași hotărâre, în ceea ce privește prima întrebare adresată de instanța de trimitere, CJUE a confirmat că apartenența la categoria „publicului” prevăzută de art. 2 alin. (4) din Convenția de la Aarhus se definește prin raportare la condițiile stabilite de Statele Membre prin dreptul lor intern.
Recomandări
În ceea ce privește cea de-a treia întrebare adresată de instanța de trimitere, CJUE a menținut direcțiile din jurisprudența sa anterioară și a reamintit faptul că exigența ca procedurile jurisdicționale în materie de mediu să nu fie exagerat de costisitoare nu interzice nicidecum instanțelor naționale să stabilească în sarcina unui reclamant cheltuieli de judecată (cum, de altfel, permite în mod explicit art. 3 alin. (8) din Convenția de la Aarhus). Astfel cum a rezultat și din concluziile Avocatei Generale Laila Medina, prezentate 13 iulie 2023 (parag. 75 și 76), având în vedere marja largă de apreciere de care se bucură statele membre în punerea în aplicare a art. 9 alin. (4) din Convenția de la Aarhus, absența unei determinări detaliate, prin reglementarea națională, a costurilor din litigiile de mediu nu poate fi considerată, în sine, incompatibilă cu regula de a nu fi exagerat de costisitoare (așa cum pretinsese reclamanta din litigiul principal). În stabilirea rezonabilității și a proporționalității cheltuielilor de judecată, instanța națională are o marjă de apreciere pe baza tuturor elementelor cauzei, putând să țină seama – de la caz la caz – de criterii precum situația părților în cauză, de șansele rezonabile de succes ale solicitantului, de importanța mizei pentru acesta, precum și pentru protecția mediului, de complexitatea dreptului și a procedurii aplicabile, precum și de eventualul caracter hazardat al acțiunii în diferitele sale stadii.
În contextul în care problema accesului la justiție în litigii de mediu a făcut și continuă să facă obiectul unor ample analize, hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-252/22 este una de mare impact nu doar pentru România, ci și pentru toate Statele Membre ale Uniunii Europene. Această hotărâre asigură echilibrul necesar dintre interesul protecției mediului și interesul bunei funcționări a justiției. Mijloacele juridice pentru protecția mediului sunt eficiente numai dacă sunt însoțite de condiții rezonabile de exercitare, astfel încât să fie restrânsă posibilitatea folosirii lor pentru deturnarea scopurilor în vederea realizării cărora au fost instituite de legiuitor. Asemenea cerințe procedurale, precum cele prevăzute de dreptul român, nu limitează accesul la justiție, ci sunt conforme cu principiul securității raporturilor juridice, asigurând totodată un echilibru între toate interesele concurente: interesele părților din litigiu, interesul general al protecției mediului și interesul dezvoltării economice creatoare de prosperitate. Rolul acestor cerințe este acela a institui un „climat de ordine indispensabil, prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți” (Curtea Constituțională a României, Decizia nr. 40/22.02.2023[4], parag. 40).
Acreditarea unei interpretări prin care s-ar recunoaște calitate procesuală activă de plano oricui, în orice condiții, ar determina perturbarea funcționării justiției și blocarea unor proiecte ecologice, ceea ce, în fine, ar contraveni chiar interesului public; un asemenea efect de bumerang se produce ori de câte ori idealurile nobile nu sunt însoțite de o viziune realistă și echilibrată, precum și de mijloacele adecvate pentru realizarea lor.
Apărarea Consiliului Județean Suceava și a Președintelui Consiliului Județean Suceava în fața instanțelor naționale și în fața CJUE, sesizate cu această problemă de drept, a fost asigurată de echipa de avocați STOICA & ASOCIAȚII formată din Cătălina Dicu (Senior Partner) și Yolanda Beșleagă (Senior Associate), sub coordonarea Prof. univ. dr. emerit Valeriu Stoica (Founding Partner). Audierea în cauza C-252/22 a avut loc în data de 4 mai 2023, la sediul Curții din Luxemburg. Consiliul Județean Suceava și Președintele Consiliului Județean Suceava au fost reprezentați în fața Curții de av. Valeriu Stoica și av. Yolanda Beșleagă, în cadrul ședinței din 4 mai 2023.
Constituită în anul 1995, STOICA & ASOCIAȚII a câștigat recunoaștere națională şi internațională în lumea dreptului şi a mediului de afaceri, prin întreaga sa activitate de asistență juridică şi de reprezentare a unui portofoliu vast de clienți. De la înființare și până în prezent, avocații din cadrul STOICA & ASOCIAȚII au făcut dovada că sunt o echipă puternică, întemeiată pe respectarea principiilor sale: Fidelitas, Integritas, Fortitudo. STOICA & ASOCIAȚII a dobândit o excelentă reputație națională şi internațională. Performanțele sale profesionale sunt recunoscute ca atare în cele mai importante ghiduri juridice: Chambers Europe, Legal 500, WTR 1000, IAM Patent 1000.
[1] Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera a patra), hotărârea din data de 11 ianuarie 2024 pronunțată în cauza C-252/22 (ECLI:EU:C:2024:13) având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul art. 267 TFUE de Curtea de Apel Târgu‑Mureș (România), prin decizia din 16 februarie 2022, primită de Curte la 8 aprilie 2022, în procedura Societatea Civilă Profesională de Avocați AB & CD împotriva Consiliului Județean Suceava, Președintelui Consiliului Județean Suceava, Agenției pentru Protecția Mediului Bacău și Consiliului Local al Comunei Pojorâta.
Hotărârea poate fi consultată accesând următorul link:
[2] Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată de România prin Legea nr. 86/2000 (Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, publicată în M.Of., Partea I nr. 224 din 22 mai 2000) și aprobată în numele Comunității Europene (în prezent, Uniunea Europeană) prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005, publicată în JOUE L 124/1.
[3] Concluziile Avocatei Generale Laila Medina prezentate la 13 iulie 2023 (ECLI:EU:C:2023:592) pot fi consultate accesând următorul link:
[4] Curtea Constituțională a României, Decizia nr. 40/2023 referitoare la respingerea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi pentru completarea art. 64 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în M.Of., Partea I nr. 302 din 10 aprilie 2023.