- Economia SUA este cu 3,5% sub cota de la sfârşitul anului trecut
- Revenirile din SUA şi Europa s-au datorat în principal redeschiderii afacerilor şi reluării activităţilor economice închise prin măsurile de lockdown
- China este singura dintre economiile mari ale lumii care va avea o evoluţie pozitivă anul acesta
Economiile Americii şi zonei euro sunt încă mai mici decât erau anul trecut, în timp ce China a depăşit deja nivelul avut în ultimul trimestru din 2019 şi a redevenit motorul de creştere al economiei mondiale, titrează ZF.
În timp ce zona euro se ajută de revenirea Chinei prin relaţiile comerciale pe care Germania le are cu aceasta, SUA, autoizolate prin războaiele lor comerciale, se bazează mai mult pe energia internă.
Când viitorul preşedinte al SUA va prelua şefia guvernului, el va conduce o economie care şi-a revenit cu o viteză supersonică în al treilea trimestru. Totuşi, economia SUA este cu 3,5% sub cota de la sfârşitul anului trecut, scrie Financial Times.
Produsul Intern Brut (PIB) al zonei euro este cu 4,3% mai mic, în timp ce economia chineză este deja cu circa 3% mai mare decât era în 2019. SUA sunt cea mai mare economie a lumii, iar zona euro este pe locul doi, însă aceasta din urmă este una fragmentată, care merge în direcţii diferite şi cu viteze diferite. Concurentul direct al SUA este China, care în unele privinţe, cum ar fi mărimea economiei raportat la paritatea puterii de cumpărare, este pe primul loc la nivel mondial.
Deşi recesiunea înseamnă cel puţin două trimestre consecutive cu scădere economică, dimensiunile ei – dar şi viteza revenirii – se văd cel mai bine atunci când evoluţia economiei dintr-un trimestru este comparată cu cea din aceeaşi perioadă a anului anterior. Urmărind acest criteriu, economia americană s-a prăbuşit cu aproape 31% în trimestrul doi. PIB-ul zonei euro a scăzut atunci cu 15%. Acestea sunt cele mai adânci recesiuni din istoria recentă a Americii şi Europei. Statistica guvernului chinez, a cărei acurateţe este pusă uneori sub semnul îndoielii, arată pentru trimestrul doi o creştere anualizată de 3,2%.
Spre deosebire de restul lumii, China, de unde a început să se răspândească pandemia de Covid-19, a fost lovită de criză cu forţă maximă în primul trimestru al acestui an, dar nici atunci scăderea n-a trecut de 10%, situându-se la minus 7%. Trimestrul trei a adus recuperări puternice în Occident: PIB-ul american a sărit în sus cu 33%, în ritm anualizat – singura măsură a evoluţiei economice pe care o oferă statistica guvernului de la Washington. Însă analiştii au calculat o creştere trimestrială de 7,4%. An la an, economia zonei euro şi-a încetinit scăderea, ajungând la minus 4%, însă în ritm trimestrial a avansat cu 12%. America a reuşit astfel să recupereze două treimi din ce a pierdut în criza provocată de pandemie.
Revenirile din SUA şi Europa s-au datorat în principal redeschiderii afacerilor şi reluării activităţilor economice închise prin măsurile de lockdown aplicate de guverne pentru a încetini răspândirea coronavirusului. În zona euro, recuperarea reflectă şi legăturile comerciale strânse ale Germaniei cu economia chineză, care a depăşit faza de revenire. De aceea, creşterea în intensitate a pandemiei este mai periculoasă pentru SUA şi Europa decât pentru China.
Pentru unii observatori, cum ar fi comentatorul pe teme economice John Plender de la Financial Times, situaţia de acum de pe scena economică globală este ironică.
În timp ce Donald Trump şi Joe Biden, care s-au bătut în ultimele luni pentru funcţia de preşedinte al SUA, s-au întrecut în a se arăta cât mai duri faţă de China, economia chineză a redevenit motorul de creştere al economiei lumii.
Constructorii auto şi companiile de inginerie din Germania au arătat clar acest lucru. China este singura dintre economiile mari ale lumii care va avea o evoluţie pozitivă anul acesta. FMI proiectează o creştere a PIB de aproape 2% pentru 2020 şi de peste 8% pentru 2021.
Însă întreţinerea tensiunilor comerciale dintre cele mai mari două economii înseamnă că SUA nu vor putea beneficia de piaţa chineză aşa cum a făcut-o în criza din 2007-2008, când economia Chinei a fost impulsionată puternic fiscal şi prin politici monetare, remarcă Plender.
Chad Bown de la Institutul Peterson pentru Economie Internaţională arată că importurile Chinei din SUA acoperite de acordul de comerţ din ianuarie nu au reuşit să atingă nivelurile de dinainte de războiul comercial, fiind cu 16% sub cele din 2017. Spre comparaţie, importurile Chinei din restul lumii sunt cu 20% mai mari.
Totodată, spune Bown, angajamentul asumat de Beijing de a cumpăra în plus produse şi servicii americane de 200 de miliarde de dolari prin acordul comercial descris ca „istoric“ de Trump este doar pe jumătate respectat.
Un studiul realizat de New York Federal Reserve şi Universitatea Columbia a găsit că războiul comercial a redus capitalizarea de piaţă a companiilor americane listate la bursă cu 1.700 de miliarde de dolari, echivalentul a 6% din valoarea acţiunilor incluse în indicele principal american S&P 500. Acest lucru reflectă cum ameninţările cu tarife de import făcute de Trump au redus aşteptările de profit ale companiilor expuse. Analiza nu a identificat niciun efect benefic pentru afacerile care au primit protecţie faţă de tarifele comerciale. Adevărul este că reacţia Beijingului a produs haos în exporturile SUA. Tarifele americane au forţat companiile americane să accepte marje de profit mai mici, să reducă salariile şi personalul din SUA şi să majoreze preţurile pentru piaţa americană.