România poate deveni un jucător important pe piața resurselor minerale

• România deține rezerve importante de metale rare.
• Statul nu a actualizat hărțile geologice din perioada comunistă.
• Companiile americane analizează oportunitățile din Europa de Est.

Poate ar trebui să îi invităm pe investitorii americani interesaţi de metalele rare din Ucraina să vină mai întâi în România. Le trebuie pentru tehnologie și energie verde, dar la noi exploatarea e blocată de reguli și lipsa infrastructurii.

Avem zăcăminte bune, dar nu știm încă dacă le dăm pe mâna investitorilor străini. Nu de alta, dar nu câştigăm nimic dacă ţinem îngropate resursele minerale de teama că o să ni le fure cineva, mai scrie el. Statul trebuie să decidă: deschidem ușa sau ținem resursele sub lacăt?

Nu este vorba doar despre investitori americani, ci despre toți investitorii, inclusiv cei români, fie că este vorba de capital privat sau de stat. Am folosit termenul generic „investitori”.

Trăim cu iluzia că avem multe bogății. Deși metalele rare pot exista, este important să vedem dacă ele au valoare comercială. Dacă doar există, fără posibilitatea de exploatare, nu ne sunt de folos. Ne bazăm pe hărți vechi, din perioada lui Ceaușescu, care indică posibile resurse, dar nu facem pași concreți pentru a verifica dacă acestea sunt viabile.

Înainte de a discuta despre exploatare, fie de către investitori străini, fie de către noi, trebuie să stabilim dacă aceste bogății există și dacă sunt suficient de valoroase pentru a deveni o oportunitate de afaceri. Primul pas este ca agenția sau noua autoritate de resurse minerale să organizeze licitații pentru explorare. Oricine poate investi în această etapă pentru a determina dacă resursele sunt reale și exploatabile.

Companiile internaționale au un interes real pentru astfel de resurse. Există firme specializate care investesc inițial în explorare pentru a verifica potențialul zăcămintelor. Deși avem studii vechi, realizarea unor cercetări actualizate este esențială. Procesul de explorare poate dura și zece ani. De exemplu, gazele din Marea Neagră nu au fost descoperite peste noapte, ci în urma unui proces de explorare care a durat cel puțin un deceniu. Întregul parcurs, de la identificare până la exploatare, poate dura chiar și 15 ani.