• Ziarul Financiar a traversat o perioadă absolut fabuloasă din punct de vedere economic şi al businessului, din punct de vedere politic şi social, din punct de vedere tehnologic.
  • Nu cred că a mai fost o perioadă atât de scurtă în care să se întâmple atât de multe lucruri: deschiderea graniţelor şi globalizare, creşteri economice spectaculoase urmate de crize puternice, dobânzi cu minus, o pandemie, iar acum războaie în toată regula.

Acum 25 de ani, când Ziarul Financiar s-a lansat, nu ştiam cum va arăta şi ce ne va aduce viitorul, speram însă să fie mai bine decât era atunci din punct de vedere politic, economic şi social. Anii ’90 au fost cumpliţi, economia nu a crescut deloc, ci dimpotrivă, lumea era chiar foarte nemulţumită, pentru că aşteptările de după căderea comunismului şi apariţia capitalismului fuseseră înşelate. PIB-ul era la 35 de miliarde de dolari, iar salariul mediu de-abia ajungea la 150 de dolari, în condiţiile în care chiria în Bucureşti pentru o garsonieră era 50 de dolari. Nu eram nici în NATO, nici în Uniunea Europeană şi ne întrebam ce va urma.

După 25 de ani cred că suntem mult mai bine decât ne-am fi aşteptat: economia României produce un PIB, adică o valoare adăugată, de 320 de miliarde de euro, salariul mediu a ajuns la 900 de euro, dimineaţa ne putem urca într-un avion, iar seara putem reveni acasă cu numai 50-80 de euro.

Cu toţii ştim trecutul, suntem buni să-l povestim şi să-l analizăm, dar ce va fi în viitor?

Recomandări

PUTIN DISCUTĂ CU FICO
BIBI AMENINȚĂ REBELII HOUTHI
CIOLACU: AVEM COALIȚIE
FONTANA DI TREVI SE REDESCHIDE
ZELE CREDE-N ADERARE
NEGOCIERI FĂRĂ SFÂRȘIT

Pentru a marca cei 25 de ani, tema aniversării din acest an a fost de a vedea ce va fi în următorii 25 de ani. Bineînţeles că nu ne-am propus strict să ne gândim la 25 de ani, ci cum vor fi următorii ani, pentru că acum totul se proiectează şi se bugetează în perioade scurte de timp, deoarece succesiunea de evenimente cu impact este mult mai rapidă. Glumind, peste 25 de ani noi (sau cel puţin eu) vom fi la pensie. Este ceva inevitabil/implacabil.

Cred că următorii ani – mai degrabă de peste 10 ani, încolo – vor fi marcaţi din punct de vedere economic, social şi politic de începerea ieşirii la pensie a decreţeilor (1965-1979), adică cea mai numeroasă generaţie, cea mai bună generaţie, generaţia care a dus economia şi companiile înainte din ’90 încoace. Iar acest lucru va aduce o schimbare majoră în societate din toate punctele de vedere.

• Această generaţie va cere pensii mai mari, pentru a încerca să-şi menţină cât de cât nivelul de trai actual. Pensiile actuale nu acoperă aşteptările generaţiei decreţeilor, aşa că, din punct de vedere politic, decreţeii vor vota partidele care vor promite şi vor da pensii mai mari.

• Dacă acest lucru înseamnă un necesar de venituri mai mari la buget prin creşterea taxelor şi impozitelor, atunci aşa va fi. Cred că anii cu fiscalitate redusă la nivelul companiilor se apropie de sfârşit.

• Generaţia decreţeilor va încerca să lucreze mai mult pentru a-şi menţine nivelul de trai. Va fi extrem de greu să cobori de la 2.000 de euro pe lună la o pensie de 800 de euro, ca să dau un simplu exemplu. Viaţa va deveni mai scumpă.

• Generaţia decreţeilor va cere servicii publice mai bune, în primul rând medicale, iar acest lucru va face ca tema sănătăţii să fie majoră în dezbaterea publică.

• Pentru a satisface aceste lucruri, economia trebuie să crească mai mult şi mai repede, dar întrebarea este care vor fi noile motoare de creştere. Fostele ţări comuniste, iar aici includem şi România, au crescut din punct de vedere economic datorită investiţiilor străine, datorită integrării în fluxurile economice globale, datorită sutelor de miliarde de dolari şi de euro care au intrat pe piaţă în aceste ţări. Aceste investiţii străine sunt înlocuite acum parţial de fondurile europene date de Bruxelles, care ar trebui să refacă infrastructura publică de transport, medicală, de învăţământ şi infrastructura instituţională si informatică a statului.

• Investiţiile străine se vor reduce şi vom vedea multinaţionale care vor ieşi de pe piaţă, nu că piaţa românească nu ar fi bună, ci pentru a acoperi datoriile făcute la centru. Întrebarea este cine va lua locul acestor investiţii. Este pregătit capitalul românesc privat şi de stat să ia locul multinaţionalelor? Asta va fi o temă extrem de prezentă în societate, pe fondul creşterii retoricii naţionaliste.

• Companiile româneşti se pregătesc să facă schimbul de generaţii. Cine va lua locul fondatorilor care au avut relaţiile, determinarea şi ambiţia de a crea un business? Cei care vor prelua conducerea – fie că sunt urmaşii fondatorilor, fie că sunt manageri profesionişti – vor avea puterea să ducă companiile mai departe, sau soluţia va fi de vânzare a lor? Iar în acest caz, cine vor fi cumpărătorii?

• Schimbările tehnologice sunt şi vor fi extrem de rapide şi s-ar putea ca generaţia decreţeilor să nu le mai facă faţă. Oricum le fac faţă din ce în ce mai greu celor din generaţia Z, care intră acum în câmpul muncii.

• Noile generaţii au alte aşteptări, mai sociale şi mai socialiste, capitalismul va fi bun atâta timp cât va fi împărţit cu mai mulţi. Va fi o presiune din ce în ce mai mare pentru împărţirea profiturilor, pentru împărţirea bogăţiei acumulate de unii şi alţii, pentru taxe şi impozite mai mari.

• Aceste generaţii îşi vor permite aceste solicitări, revendicări, pentru că pornesc cu o bază materială mai ridicată şi nu sunt “flămânzi”, aşa cum au fost părinţii lor. Acest lucru deja se vede în societate.

• Generaţia decreţeilor va dori mai mult entertainment când va ieşi la pensie, adică decreţeii vor dori să se plimbe în lume şi vor avea nevoie de bani. În aceste condiţii, vor lăsa mai puţini bani copiilor şi nepoţilor. S-ar putea să-şi fructifice proprietăţile imobiliare acumulate pentru a avea bani să se plimbe. Cu 200.000 de euro, cât ar valora un apartament peste 10 ani, mai poţi să prinzi un deceniu de plimbări în lume.

Vom vedea peste 10-25 de ani câte din lucrurile pe care le-am scris mai sus se vor întâmpla. Dar pentru ca o parte din ele să se întâmple este nevoie ca economia României să crească – de la 320 de miliarde de euro la 600 de miliarde de euro în 10 ani şi la 1.000 de miliarde de euro în 25 de ani.

Dar întrebarea este dacă economia, dacă firmele, dacă antreprenorii, dacă investitorii, dacă guvernul, dacă partidele politice care vor fi la guvernare vor avea puterea să ducă economia la acest nivel. Pentru asta cei care vin după noi vor trebui să fie mai buni ca noi.

Cristian Hostiuc este directorul editorial al ZF