Ziua Libertății Presei. Cum a ajuns jurnalistul să fie o țintă

Dacă n-ar exista jurnaliști, dacă ai trăi într-o lume fără presă, abuzurile puterii din toată lumea ar fi trecute sub tăcere. Ai pierde drepturi și libertăți fără să îți dai seama. Ți se par cuvinte mari? Nu sunt.

Războaie, legi schimbate pe furiș, corupție, dispreț la adresa regulilor pe care le respectăm toți, oameni la fel ca tine, dar călcați în picioare pentru că sunt mai săraci sau mai bolnavi. De toate astea n-ai afla fără o presă care chiar își face treaba.

Dar, ca jurnaliștii să își facă meseria, au nevoie de 3 lucruri: să trăiască într-o democrație cu tradiție, să aibă conștiință de sine, adică să-și respecte legitimația pe care o poartă și instituțiile media să fie stabile financiar.

Azi e Ziua Mondială a Presei Libere. E ziua în care noi îți spunem: Gândește liber. Îți dau puterea!

Jurnalistul, o țintă

Jurnalista Anna nu juca un rol, trăia ultima clipă din viața ei, în 2016, când a fost împușcată, în scara blocului în care locuia. Oficial, nu se știe cine și de ce a tras.

Neoficial, mai bine de 7 ani l-a supărat pe Putin. Și s-a încăpățânat să spună adevărul, indiferent de consecințe. Te întrebi dacă în România se poate întâmpla asta?

Îți amintesc episodul în care președintele țării a smuls telefonul de la un jurnalist și a înregistrat convorbirea dintre el și soția sa, Maria.

Informația a ajuns în spațiul public. Cum a fost posibil? Răspunsul e simplu: serviciile secrete n-au fost în stare să curețe telefonul. Datele au putut fi recuperate. Inclusiv filmarea pe care președintele a uitat să o oprească.

Aceleași servicii pe care Băsescu a vrut să le introducă în redacțiile de presă, în 2010. Cum voia să controleze jurnaliștii? În Strategia Națională de Apărare a încercat definirea presei ca vulnerabilitate la adresa siguranței naționale.

Un scandal public a oprit demersul, dar chestiunea de fond n-a fost nici azi clarificată. Uite cum vede scandalul, după 11 ani, profesorul Marian Preda, rectorul Universității București, una dintre cele mai importante instituții din România.

„Întotdeauna nuanțele fac diferența. Presa este acum o vulnerabilitate în toată lumea…. noilor media. În același timp, răspuns instituțional, dacă o definim așa, marilor probleme sociale: mafia, corupția, răspuns instituțional, strategic”, a spus Marian Preda.

Presa e o țintă pentru putere în toată lumea

Aproape de noi, în Serbia, jurnaliștii de investigații au ajuns să fie amenințați de interlopi pentru că au arătat legăturile lor cu politicienii. A fost nevoie de intervenția mai multor ambasade străine pentru ca situația să se calmeze.

Și în România jurnaliștii au fost amenințați cu moartea. E și cazul Emiliei Șercan. Ziarist vechi de investigații, profesor la Facultatea de Jurnalism. Ea a demonstrat cum își luau, ilegal, polițiștii titlul de doctori. Și, tot un polițist a fost cel care a amenințat-o cu exterminarea.

Acum, el își așteaptă sentința, în instanță. Intimidarea celor care vor să spună o poveste reală e un fenomen care apare pe toată planeta atunci când jurnaliștii fac legături între lumea politică și criminalitate. E motivul pentru care, permanent, politicienii încearcă să preia controlul presei.

„Nu trebuie să existe ierarhii. Adevărul și numai adevărul. În toată ecuația asta, cel mai important actor este cel de-al treilea: adică publicul larg – societatea. Jurnalistul și oamenii politici ar trebui să fie în slujba societății”, a explicat profesorul Marian Presa.