• Viorile lui Erli Gurra valorează 8.000 de euro, iar un violoncel se ridică la prețul de 16.000 de euro.
  • Pentru a produce o vioară, acestuia îi trebuie în jur de o lună.
  • Erli Gurra este unul din cei doi producător de viori din Albania.

De la bucăți de lemn, la un instrument cu drepturi depline. Aceasta este opera lui Erli Gurra, unul din cei doi producători de viori de pe piața albaneză. El are nevoie de o lună pentru a face o vioară sau o violă și până la șase luni pentru un violoncel.

Am făcut școala de vioară de la Cremona, în Italia, care este cea mai faimoasă școală de vioară din lume. Se numește Antonio Stradivari ca celebrul producător de vioară. Pentru mine a fost puțin ușor să urmăresc această pasiune a mea, deoarece tatăl este restaurator, acordator de pian. A fost destul de ușor să mă îndrăgostesc de vioară”, a spus Erli Gurra, producător de viori.

Viorile lui valorează 8.000 de euro, iar un violoncel se ridică la prețul de 16.000 de euro. Gurra a vândut instrumente muzicienilor din întreaga lume, dar cu toate astea preferă să le păstreze secretă identitatea.

Recomandări

PUTIN DISCUTĂ CU FICO
BIBI AMENINȚĂ REBELII HOUTHI
CIOLACU: AVEM COALIȚIE
FONTANA DI TREVI SE REDESCHIDE
ZELE CREDE-N ADERARE
NEGOCIERI FĂRĂ SFÂRȘIT

Atunci când fac un instrument, mă raportez la cum simt eu sunetul și imaginez cum va suna vioara. În același timp, este destul de greu, pentru că trebuie să ascult constant lemnul, să simt vibrațiile și ascustica”, a adăugat producătorul de viori.

Gezim Bulcari, violonist la Teatrul de Operă și Balet din capitala Tirana, folosește de ceva vreme serviciile lui Gurra, asta deoarece vioara lui are nevoie de întreținere la fiecare cinci sau șase ani.

Cooperarea recentă cu Erli a fost extrem de bună. Sunt foarte mulțumit de sunet, de instrument. Cred că voi continua să cooperez cu el”, a declarat violonistul Gezim Bulcari.

Timp de aproape 500 de ani, Cremona, un mic oraș din nordul Italiei a fost centrul lumii instrumentelor cu coarde. De când Andrea Amati a proiectat prima vioară la mijlocul anilor 1500, orașul nu și-a pierdut niciodată supremația în acest domeniu.