Alibi

Sunt personajul cel mai ciudat pe care îl cunosc, Vieţuiesc într-o hulubărie ticsită cu cărţi. (Mi-am făcut loc cu greu, să nu deranjez). Peste zi, stau într-un picior. Noaptea, mă agăţ de o stinghie de sub acoperiş şi dorm ca lilieci, cu capul în jos.

De când am aflat de la Walter Benjamin (cel care ne învăţa că Îngerul Istoriei zboară cu spatele) că un colecţionar „nu doar că este păstrat de cărţile sale, dar viaţa lui e consemnată între paginile lor”, m-am decis să-mi şterg urmele. Să dispar.

Şi unde mai bine te poţi ascunde decât într-un templu din Adyar, acolo unde credincioşii, în rugăciune, scutură din clopoţei ca să-i atragă atenţia lui Dumnezeu.