Astăzi sărbătorim Ziua Limbii Române. Ioan-Aurel Pop: „Dacă ne pierdem limba, ne pierdem noi înșine, ca români. Să nu ne lăsăm copiii să vorbească romgleza”

- Limba română este vorbită de aproximativ 28 de milioane de oameni din întreaga lume
- Mari scriitori precum Mihai Eminescu și Vasile Alecsandri au transformat limba română într-un simbol al identității naționale
- Pentru aproximativ 24 de milioane de oameni din întreaga lume, limba română este limba maternă
- Româna este vorbită nu doar în România, ci și în Republica Moldova, Ucraina și Serbia
- Ziua Limbii Române atrage atenția și asupra greșelilor de exprimare, folosirii neglijente a limbii și anglomaniei excesive
- Pentru milioane de oameni, limba română înseamnă identitate și legătura cu România
Astăzi sărbătorim Ziua Limbii Române, care prin bogăția și diversitatea ei, a fost pusă în versuri de poeți, în pagini de scriitori și în gânduri de marii noștri intelectuali. Iar oamenii au dus-o mai departe
din generație în generație, prin proverbe și povești.
Astăzi, româna este vorbită de milioane de oameni, atât în țară, cât și dincolo de granițe, iar pentru cei care trăiesc departe de România, limba rămâne una dintre cele mai puternice legături cu locul de unde au plecat.
Astfel, Ziua Limbii Române nu este doar despre cuvinte corect rostite sau scrise, ci despre o moștenire pe care o primim, o îmbogățim și o lăsăm mai departe.
Despre sărbătoarea Limbii Române a vorbit academicianul Ioan-Aurel Pop, într-o intervenție LIVE, la Aleph News.
Este limba română, în primul rând, un mijloc de comunicare sau o parte din identitatea noastră?
Ioan-Aurel Pop, academician: „Da, pentru noi e mai mult decât un mijloc de comunicare. Știu că, în primul rând, e un mijloc de comunicare. Prin limba română ne înțelegem între noi, toți românii. Dar ea a devenit forma noastră de a fi pe acest pământ. Dacă spui român, spui în primul rând limba română. Nu ne interesează dacă locuim pe același teritoriu, dacă avem aceeași religie, ne interesează că vorbim limba română. Și asta este enorm, extrem de important pentru toți românii.
De aceea, unii dintre marii noștri intelectuali au zis că patria lor e limba română. Gândiți-vă la milioanele de români despre care vorbeați dumneavoastră, care trăiesc peste hotare. Pentru ei patria rămâne limba română, că patria nu mai e tangibilă. Nu mai pot atinge locul strămoșilor lor, nici vedea văile și dealurile românești. Dar pot să simtă românește prin limba română”.
Ar trebui școala să pună mai mult accent pe felul în care ne exprimăm?
Ioan-Aurel Pop, academician: „Absolut, absolut. Prima grijă a școlii ar trebui să fie învățarea corectă a Limbii Române. Vorbiți, scrieți, citiți. Toate popoarele își prețuiesc limbile lor. Pentru că numai așa există popoare pe lumea asta. Iar un popor universal, care să vorbească o singură limbă, nu există pe lumea asta. Și nici nu va fi vreodată.
Prin urmare, noi, românii, trebuie să ne prețuim limba noastră. Încă suntem cel mai numeros popor din sud-estul Europei. Și avem datoria, față de copiii, nepoții și strănepoții noștri, să învățăm bine limba română. Dacă îi lăsăm în propria lor posibilitate de alegere, dacă îi lăsăm să vorbească romgleză, două cuvinte românești, trei englezești, atunci, treptat, o să ne pierdem limba. Și dacă ne pierdem limba, ne pierdem noi înșine, ca români.
Ori nu avem acest interes, ci ar fi o rușine pentru noi. Că l-ați pomenit pe Vasile Alecsandri, eu îl pomenesc pe Mihai Eminescu, ar fi o rușine să renunțăm la această frumoasă moștenire. Pentru că, știți, eu mă aflu acum la Chișinău, iar Alexei Mateevici, preotul-arbore al Basarabiei, se află în Parcul Central din Chișinău și care a scris poezia „Limba noastră”, zice: „Limba noastră-i o comoară / În adâncuri înfundată, / Un șirag de piatră rară / Pe moșie revărsată.”
Noi am trăit prin limbă de foarte multe ori, și în Ardeal, și în Basarabia, și în Bucovina, cedată austriecilor. Ne-am păstrat ca români prin limbă. Și dacă am făcut acest efort atâtea sute de ani, n-ar fi păcat să renunțăm acum? De aceea, școala ar trebui să fie prima instituție care să apere limba română”.
Ce putem face fiecare dintre noi pentru a păstra frumusețea limbii române?
Ioan-Aurel Pop, academician: „Ar trebui să învățăm frumos și corect de la mamele noastre și de la bunicile noastre, că de aia există limba maternă și nu limba paternă. Că tatăl e plecat cu treburile, ca să câștige existența familiei, să aducă bani acasă. Mama și bunica rămân lângă copii și învață limba asta.
Da, dar n-ajunge. Știți de ce? Școala și Academia Română, Academia de Științe a Moldovei, academiile în ansamblul lor, împreună cu școala, ar trebui să vegheze, și repet, să vegheze asupra limbii române. Veghea presupune apărarea specificului limbii, a frumuseții limbii, a metaforelor din limbă.
Avem obligația să primim limba de la strămoși și să o transmitem mai bogată și mai frumoasă copiilor și nepoților noștri”.