Astăzi se împlinesc 145 de ani de la nașterea lui George Enescu. ARTEXIM îl omagiază pe marele nostru compozitor printr-o proiecție imersivă la MINA

• ARTEXIM aduce pe 19 august 2026 la MINA proiecția imersivă „George Enescu – Poema Română: Immersive Experience”, cu intrare gratuită.
• Accesul rămâne gratuit, dar locurile sunt limitate, iar intrarea se face doar cu bilet gratuit rezervat în prealabil pe Eventim.ro.
• Ai șansa să vezi o lucrare care a stat peste patru decenii departe de scenele publice, dar ca să prinzi loc trebuie să rezervi din timp biletul gratuit; dacă amâni, riști să rămâi fără loc.

Astăzi, când se împlinesc 145 de ani de la nașterea lui George Enescu, ARTEXIM aduce la MINA proiecția imersivă „George Enescu – Poema Română: Immersive Experience”.

Participarea este gratuită, iar evenimentul marchează pentru al treilea an consecutiv Ziua Enescu la MINA – Museum of Immersive New Art. Publicul este invitat să descopere muzica lui Enescu într-un spațiu care îmbină sunetul, imaginea și tehnologia.

Răzvan Țupa, autorul recomandărilor Citești.ro, îți spune care este atracția acestui gen de eveniment.

Cum arată o proiecție imersivă pentru ziua celui mai cunoscut compozitor român?

Răzvan Țupa, autorul recomandărilor Citești.ro: „Proiecția pornește de la Poema română, op. 1, compusă în 1897, când Enescu avea 16 ani. A fost prima lucrare căreia compozitorul i-a atribuit un număr de opus, iar premiera absolută de la Paris, din 1898, a avut succes de critică. Pascal Bentoiu o considera prima lucrare românească de amploare impusă într-un mare centru muzical al lumii.

Destinul lucrării are o întrerupere lungă: finalul integrează Imnul Regal de Eduard Hübsch, iar după abolirea monarhiei în 1947 nu a mai putut fi interpretată public peste patru decenii. După 1989, Horia Andreescu a readus-o la Ateneul Român, iar o înregistrare din anii ’90, cu Orchestra Națională Radio sub bagheta sa, stă la baza proiecției. Componenta vizuală, realizată de Les Ateliers Nomad, include fotografii din viața compozitorului, unele animate cu ajutorul inteligenței artificiale.

Te ajută acest gen de eveniment să înțelegi cât contează George Enescu în 2026?

Răzvan Țupa, autorul recomandărilor Citești.ro: „Vor fi șase proiecții miercuri, 19 august, începând cu ora 18:30, la intervale de 30 de minute: 18:30, 19:00, 19:30, 20:00, 20:30 și 21:00. Este necesară rezervarea unui bilet pentru fiecare participant, inclusiv pentru copii. Limita locurilor și obligativitatea rezervării transformă accesul gratuit într-un proces pe care trebuie să-l pregătești din timp.

Pentru tine, asta înseamnă o șansă rară de a vedea o lucrare care a stat peste patru decenii departe de scenele publice, adusă în prezent printr-un format imersiv. Dar ca să prinzi un loc, trebuie să rezervi biletul gratuit din timp și să alegi exact intervalul orar dorit. Dacă amâni, riști să rămâi fără loc la una dintre cele șase proiecții.

George Enescu (1881–1955) este cea mai completă personalitate muzicală pe care a dat-o România și unul dintre puținii artiști români recunoscuți fără rezerve la nivel mondial.

A fost un muzician total. Rar în istoria muzicii: compozitor, violonist de primă mărime, pianist, dirijor și pedagog — toate la nivel de excelență. Contemporanii îl considerau un fenomen; Pablo Casals l-a numit „cel mai uimitor muzician de la Mozart încoace”.

A creat o sinteză proprie. Nu a fost un folclorist care citează melodii țărănești, ci un compozitor care a topit substanța muzicii lăutărești și a doinei în limbajul modernismului european. „Rapsodiile române” l-au făcut celebru, dar valoarea reală stă în lucrările mature: opera Oedipe (rezultatul a peste 20 de ani de muncă), Sonata a III-a pentru vioară și pian „în caracter popular românesc”, cele trei simfonii, Vox Maris.
A format o școală. I-au fost elevi Yehudi Menuhin, Arthur Grumiaux, Ida Haendel, Christian Ferras — practic o parte din elita viorii secolului XX. Menuhin a spus despre el toată viața că i-a fost nu doar profesor, ci „mentor și părinte spiritual”, cel care l-a învățat că muzica se cântă cu întreaga ființă, nu cu degetele.

A contat și moral. A refuzat cariera confortabilă în momente critice: a rămas în România în timpul Primului Război Mondial, dirijând concerte pentru răniți, și a susținut financiar, discret, zeci de muzicieni tineri. A ales exilul la Paris după instaurarea comunismului și a murit acolo, sărac.

Pentru cultura română, Enescu este dovada că se poate trece din periferie în centrul lumii fără a renunța la propria materie primă — de aceea numele lui poartă cel mai important festival de muzică clasică din regiune”.