Brâncuși versus Statele Unite: Cum a ajuns lucrarea „Pasărea în Spațiu” a marelui nostru sculptor român în fața instanței, acum mai bine de 100 de ani? Verdictul a schimbat pentru totdeauna modul în care arta este privită peste Ocean

• În 1926, lucrarea „Pasărea în Spațiu” este confiscată de vama americană
• Vama consideră că lucrarea, executată în bronz, este „un obiect industrial”
• Procesul „Brâncuși contra Statelor Unite” conduce la introducerea conceptului de „artă modernă”
• Judecătorul statuează că o nouă formă de artă a luat naștere, „arta modernă”

De ziua lui Constantin Brâncuși, ne amintim unul dintre cele mai spectaculoase momente din istoria artei moderne – procesul în care o instanță americană a fost chemată să decidă dacă „Pasărea Măiastră” este… artă sau simplu obiect industrial.

Verdictul a schimbat pentru totdeauna modul în care arta modernă era privită peste ocean.

Cum a ajuns lucrarea lui Brâncuși în fata unui tribunal?

Marcela Feraru, editor corespondent Aleph News în Franța: „În octombrie 1926, Constantin Brâncuși trimite douăzeci de sculpturi la New York pentru a pregăti o expoziție solo la Galeria Brummer. La sosirea în vamă, lucrările, considerate „produse industriale”, sunt confiscate și impozitate ca bunuri. Statutul de „opere de artă” nu le este recunoscut.

Marcel Duchamp, prieten al lui Constantin Brâncuși, decide să reacționeze, mobilizând un număr impresionant de personalități din lumea artei. Astfel începe, în octombrie 1927, faimosul proces în jurul definiției operei de artă.

Scopul principal al acestui proces este mai presus de toate de a pune următoarele întrebări: „Care sunt criteriile de judecată a noțiunii de operă de artă?”, „Cum recunoaștem artistul?” », „Cine este judecătorul în această chestiune? »

Acum ne pare absurd, însă în urmă cu 100 de ani arta era privită cu alți ochi decât acum. Cum a decurs procesul?

Începând cu 1913, legislația americană scutește de taxă orice obiect având statut de operă de artă. Operele lui Brâncusi trebuiau așadar recunoscute ca opere de artă pentru a nu fi impozitate.
Însă vama americană decide să taxeze cu 40% valoarea pieselor care vor fi vândute pe teritoriul american.

Procedând astfel, autoritățile nu recunosc statutul de opere de artă al pieselor lui Brâncusi. Alte sculpturi ale lui Brâncusi sunt sechestrate de vamă și Brâncusi îi cere prietenului său, Marcel Duchamp, să intervină pentru a putea remedia eroarea săvârșită,

Problema se ridică pentru întreaga lume a artei și pentru libera circulație a operelor.
Martorii chemați de reclamant (Brâncusi) sunt experți în artă modernă.

În ceea ce privește martorii chemați de inculpat (în speță guvernul), este vorba doar de doi sculptori: Robert Ingersoll Aitken și Thomas Jones.

Martorii sunt toți specialiști în artă, totuși, diferențe de opinie importante apar în timpul procesului.

Apărarea – adică Guvernul – aduce o serie de argumente pentru a demonstra că sculptura nu este o operă de artă: lipsa de asemănare a sculpturii cu o pasăre, caracterul marginal al operei lui Brâncusi și absența frumuseții. La care reclamantul răspunde că lucrarea aparține unei noi mișcări artistice care nu se bazează pe imitație, că martorii apărării nu sunt calificați, că Brâncuși este un artist de renume mondial și că frumusețea este subiectivă”.

Ce decide instanță până la urmă?

Marcela Feraru, editor corespondent Aleph News în Franța: „Hotărârea este pronunțată la 26 noiembrie 1928 și declara că obiectul prezentat în fata instanței, „Păsarea în Spațiu” este într-adevăr o operă de artă.

Judecătorul afirmă că s-a dezvoltat „o așa-numită școală de artă modernă ai cărei susținători încearcă să reprezinte idei abstracte mai degrabă decât să imite obiecte naturale”

Asistăm astfel la recunoașterea unei noi concepții despre artă și la integrarea acesteia în domeniul juridic.

Datorită caracterului pur estetic, a frumuseții și a faptului că autorul ei este un artist profesionist, sculptura este considerată o operă de artă și vă beneficia de scutirea vamală prevăzută de Legea Tarifului din 1922.

Care au fost argumentele care au prevalat?

Marcela Feraru, editor corespondent Aleph News în Franța: „Să mă refer la unul unul dintre martorii chemați de Brâncuși, Edward Steichen, fotograf american. Citez din minutele procesului.

Judecătorul întreabă:: „Cum numești asta?”
Răspuns: „Folosesc același termen ca și sculptorul: „pasăre”.
Judecătorul: „Ce te face să-i spui „pasăre”, arată ca o pasăre?”
Răspuns: „Nu arată ca o pasăre dar o simt ca o pasăre și este definită de artist ca o pasăre. Este un obiect tridimensional creat de un artist, proporțiile lui sunt armonioase, ceea ce îmi dă o emoție estetică, senzația de mare frumusețe. Acest obiect are această calitate. Domnul Brâncuși, din punctul meu de vedere, a încercat să exprime ceva frumos. Această pasăre îmi dă senzația de zbor rapid”.