Care este originea mărțișorului? Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române: „Arheologii au descoperit urme legate de mărțișor chiar de acum 8.000 de ani”

• Mărțișorul își are rădăcinile în tradiții străvechi, când firul alb și roșu simboliza lupta dintre iarnă și primăvară.
• Obiceiul spune că mărțișorul trebuie purtat la început de martie, apoi legat de un pom înflorit, pentru a împlini dorințele și a aduce prosperitate.
• Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române: „Arheologii cred că au descoperit urme legate de mărțișor chiar de acum 8.000 de ani.”

Mărțișorul își are rădăcinile în tradiții străvechi, când firul alb și roșu simboliza lupta dintre iarnă și primăvară. Se spune că, încă din vremea dacilor, oamenii purtau talismane la început de martie pentru protecție și noroc. Roșul simboliza viața și energia, iar albul puritatea și un nou început.

Obiceiul spune că mărțișorul trebuie purtat la început de martie, apoi legat de un pom înflorit, pentru a împlini dorințele și a aduce prosperitate. Astăzi, mărțișorul rămâne un simbol al renașterii, al speranței și al primăverii.

Care sunt cele mai vechi obiceiuri legate de mărțișor?

Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române: „Arheologii noștri cred că au descoperit urme legate de mărțișor chiar de acum 8.000 de ani. Gândiți-vă că doar de la nașterea lui Hristos au trecut 2.000 de ani. Descoperirile sunt legate de acele amulete despre care vorbeați, dar mărturii directe despre mărțișorul purtat la piept sau legat la mână sunt mai noi, din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Vechimea lui, însă, nu poate fi contestată. Din această cauză este considerat și un simbol UNESCO, un obicei de aur al omenirii, pentru că în regiunea noastră – la Dunăre, la Carpați și până în Munții Balcani – el se poartă, adică la români și la bulgari. Ceea ce ne duce cu gândul la un substrat comun traco-dacic. El trebuie să provină din perioada în care exista un numitor comun pe acest pământ, adică înainte de Hristos. Iarna și primăvara erau cam la fel ca acum, iar albul zăpezii contrasta cu celelalte culori.”

„Roșul, simbol al vieții și întruchipare a sângelui, a generat ideea că un flăcău, un zeu tânăr, se sacrifică, iar sângele lui curge pe zăpadă. Astfel, albul și roșul devin simboluri ale vieții și ale reînvierii”, explică Ioan-Aurel Pop

Mărțișorul este asociat și cu norocul. Care este etimologia cuvântului „noroc”?

Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române: „Cuvântul «noroc» este foarte vechi ca semnificație. În limba română, este probabil de origine slavă. Avem însă și cuvântul «soartă», «tragere la sorți», care provine categoric din limba latină. Oamenii s-au gândit mereu la o viață mai bună, la o soartă care să vină ca din cer și să le schimbe destinul. Este vorba despre speranța omului, o ființă supusă greutăților, o trestie gânditoare, care caută să-și schimbe soarta în bine. Norocul este cel care putea face acest lucru. Mărțișorul este, într-un fel, legat și de norocul nostru. Se schimbă iarna, care a fost apăsătoare și plină de lipsuri, și vine primăvara. Ogorul înflorește, aduce căldură, pace și liniște.”

Tradiția „Babelor” în folclorul românesc

Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române: „Babele sunt greu de descifrat. Baba Dochia, în primul rând, a fost asociată de folcloriști cu numele Daciei. Dochia și Dacia seamănă ca sonoritate. Ea este cea care își leapădă cojoacele și, până la urmă, se întoarce în iarna din care a venit, făcând loc zânei primăverii, care vine cu ghiocei și toporași și ne înfrumusețează viața.”