Ce cuvânt credea Papa Francisc că lipsește din „Tatăl nostru”

„Lipsește un cuvânt. Gândiți-vă cu toții ce anume lipsește în <Tatăl nostru>. Gândiți-vă ce lipsește! Un cuvânt. Un cuvânt care, în vremurile noastre (însă probabil că totdeauna) îl țin toți în mare considerație. Care este cuvântul care lipsește în <Tatăl nostru> rugăciunea pe care o facem zilnic? Ca să câștig timp, o să vi-l spun: lipsește cuvântul <eu>. Niciodată nu se rostește <eu>. Isus ne învață să ne rugăm având pe buze, înainte de orice,  acel <tu>, pentru că rugăciunea creștină e dialog: <Sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta>. Nu numele Meu, împărăția Mea, voia Mea. Nu merge <eu>. Apoi trece la <noi>. Toată partea a doua din >Tatăl nostru> e rostită la persoana întâi plural: <Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o, ne iartă nouă greșelile noastre, nu ne duce pe noi în ispită, ne mântuiește de cel rău>. Chiar cererile cele mai elementare ale omului – precum hrana cu care să-și potolească foamea – sunt la plural. În rugăciunea creștină, nimeni nu cere pâinea pentru sine (pâinea cea de toate zilele <dă-mi-o>; nu, <dă-ne-o>), o imploră pentru toți, pentru toți săracii lumii. Nu trebuie uitat asta: lipsește cuvântul <eu>! Ne rugăm cu <tu> și cu <noi>. Este o bună învățătură a lui Isus, n-o uitați!”.