Culmea sărăciei

Pe vremea când îmi scriam tratatul de Apocaliptologie Aplicată, credeam că nu poate fi mai rău. Vestea bună e că totdeauna poate fi și mai rău.

Era vremea când vă spuneam povestea poetului, pescuită nu mai țin minte de unde: „A fost odată un poet atât de sărac (…), încât atunci când Academia Franceză i-a oferit un fotoliu a întrebat dacă poate să-l ia acasă”.

Dar nu vă lăsați impresionați. Continuați să deschideți șampania cu pistolul.