De ce are România nevoie de Mihai Eminescu în 2026? Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române: „Mesajele lui Eminescu sunt actuale și n-ar fi rău să le citească și unii dintre conducătorii noștri politici. Eminescu dă în vileag corupția, critică minciuna în politică, critică justiția subordonată politicului”

• Academia Română și Academia de Științe a Moldovei vor marca împreună cea de-a 16-a ediție a Zilei Culturii Naționale
• Eminescu, ziaristul care a luptat pentru Marea Unire cu 40 de ani înainte de 1918
• Eminescu era un vizionar al fizicii: „La Steaua” anticipa teorii ale relativității înainte ca Einstein să le formuleze
• Eminescu a luptat împotriva „formelor fără fond” și a corupției politice în paginile ziarului Timpul
• Criticii avertizează că ignorarea moștenirii eminesciene duce la degradarea limbii și a culturii naționale

„A nu munci şi a avea – superb! A munci şi a nu avea – deplorabil!”,scria Mihai Eminescu cu un umor amar. Astăzi, la 176 de ani de la nașterea sa, ne întrebăm dacă mai știm cine este cu adevărat Eminescu sau dacă l-am transformat într-o icoană prăfuită de pe peretele clasei.

Într-o Românie în care analfabetismul funcțional atinge cote alarmante, îi mai putem înțelege profunzimea?

Mai este el un reper moral și civic sau am devenit cu toții „epigonii” despre care scria cu atâta înfiorare?

De ce avem nevoie de Eminescu astăzi? Este el doar o „sinteză” a trecutului sau o necesitate morală pentru viitor?

Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române: „El este fără timp și fără spațiu. Eminescu, dacă știi cum să-l citești și dacă au copiii la școală profesori buni care să-l traducă, între ghilimele, Eminescu e valabil oriunde și oricând. Pentru că face parte dintre acei înțelepții ai lumii, alături de câțiva mari creatori de valori, de la Homer încoace, care ne-au trasat direcțiile culturale.

Dacă avem nevoie de cultură, adică de educație, avem nevoie și de Eminescu. Dar repet, explicarea lui trebuie să fie potrivită secolului al XXI-lea, nu secolului al XIX-lea”.

Eminescu publicistul vorbea despre justiția subordonată politicului și despre administrația care vinde avuția unei generații. Cât de periculos de actual e diagnosticul său pentru România de azi? 

Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române: „E foarte actual. Tocmai asta voiam să spun, că și publicistica lui Eminescu combate și dă în vileag corupția, critică minciuna în politică, critică justiția subordonată politicului. Și vedeți, asta era acum 150 de ani, să zicem, aproximativ, și nu ne-am maturizat. Generația lui Eminescu credea că, după ce vor trece câteva decenii, vom fi și noi în rând cu Europa și vom reuși să avem într-adevăr separația puterilor în stat și să apărăm independența juridicului în raport cu politicul. Dar se pare că nu s-a întâmplat așa și din cauza asta mesajele lui Eminescu sunt actuale și astăzi și n-ar fi rău să le citească și unii din conducătorii noștri politici”.

Cum putem proteja „mințile strălucite” ale României, astfel încât să nu mai avem destine frânte de lipsuri, așa cum a fost cel al lui Eminescu?

Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române: „Trebuie să-i cultivăm pe acești copii, pe acești tineri. Într-o țară democratică și bine dezvoltată, principală preocupare a guvernanților trebuie să fie sănătatea fizică a oamenilor și sănătatea spirituală, educația, instrucția lor. 

Deci dacă am avea guvernanți care să se îngrijească de sănătate și de instrucția oamenilor, ne-ar merge mult, mult mai bine. Grija asta presupune să fie înconjurați cu căldură sufletească umană, din familie începând, până în timpul școlii, cu profesori foarte bine pregătiți și foarte interesati, bine plătiți. Ori noi ce facem? Ne gândim în fiecare zi la corupție, vedem oameni superficiali care nu sunt buni pe postul lor, nu-i mai promovăm pe oameni pe bază de merit. 

Încurajarea tinerilor pentru a rămâne în România și a se realiza în România trebuie făcută prin fapte, nu prin vorbe, prin realizări pe acest tărâm și atunci ne-ar merge bine. Din păcate nu e atmosfera prea favorabilă pentru asta nici în lume. Cum vedeți, trăim crize peste crize în jurul nostru, în preajma noastră armele se aud, duduie, e război, în lume e nesiguranță și nici în alte părți din păcate nu se mai promovează oamenii neapărat pe bază de merit. Mai demult aveam ca reper Occidentul – și eu continui să cred că modelul Occidental e cel care ni se potrivește, nu modelul răsăritan. Dar pentru asta trebuie să lucrăm cu toții, ca să avem eficiență și în munca intelectuală, și în munca fizică. 

Dacă Eminescu ar trăi astăzi, ce credeți că ne-ar spune? 

Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române: „Ar critica la fel ca înainte, ar fi la fel de nefericit și poate ar mai scrie o „Scrisoare a Treia” unde îl invocă pe Vlad Țepeș zicând,

„Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni”.

Asta a simțit Eminescu în anii 70-80 ai secolului al XIX-lea. Și cred că, văzând ceea ce se petrece la noi, marasmul ăsta, neîncrederea, incertitudinea, hoția care apare și tot ceea ce ne prezintă nouă mijloacele de difuzare în masă, ar fi foarte dezamăgit și ar muri a doua oară. 

Neapărat trebuie să-l ținem aproape pe Eminescu, pentru că el a fost într-adevăr o esență acestui popor, o esență bună, tare, valoroasă și trebuie să ne ținem de Eminescu, valoarea lui e extraordinară și mă bucur că azi l-am sărbătorit pe ambele maluri ale Prutului, adică două țări care sunt, de fapt, România Mare de altădată”.