• Eminescu ar fi vrut să își numească volumul de poeme Lumină de lună”.
  • Primul volum cu versurile lui Eminescu, Poesii”, a fost realizat în 1883 de Titu Maiorescu.
  • Ediția a doua din Poesii apare în 1885, până în 1936, adunând șaisprezece ediții.

Știi cine e Eminescu? Nu uiți melancolia romantică, ori pasiunea științifică, dar îți arăt și că Eminescu nu dispreţuia bucuriile, fie ele şi modeste, pe care i le permitea viaţa la Berlin, avea destul umor pentru a nu lua cu totul în tragic concesiile făcute gustului comun”.

Chiar și atunci când e vorba despre clasici îți spune cum se pun problemele de gust. Păi depinde pe cine întrebi. S-ar putea să ai o surpriză dacă îl întrebi pe Eminescu. El și-a tot dorit să schimbe felul în care erau adunate poemele sale după ce Maiorescu a publicat primul volum cu poemele lui Eminescu, în decembrie 1883. De fapt, în manuscrisele poetului există o însemnare potrivit căreia titlul pe care îl avea în vedere pentru volum era Lumină de lună”. Abia în 1910 apare și volumul cu acest titlu. Chiar și precizarea lui, versuri lirice”, în loc de poesii, era păstrată.

Ediția a doua a volumului lui Eminescu apare în 1885, până în 1936, adunând șaisprezece ediții, îmbogățite treptat cu poeme precum La Steaua, De ce nu-mi vii”, Kamadeva” (adăugate în 1888), Sara pe deal”, Doina” și Dalila” (adăugate în 1890).

Recomandări

CIOLACU: AVEM COALIȚIE
ZELE CREDE-N ADERARE
NEGOCIERI FĂRĂ SFÂRȘIT
UNDE TE DISTREZI ÎN PARIS
SUSPECTUL E ARESTAT
LARA NU VREA LA SENAT

Cum îl împăcăm pe cititorul de Poesii” cu Eminescu ?

Povestea acestei neînțelegeri s-ar putea să fie destul de relevantă pentru noi. Ediția a doua a volumului Poesii apare în 1885, până în 1936, adunând șaisprezece ediții, îmbogățite treptat cu poeme precum La Steaua, De ce nu-mi vii”, Kamadeva” (adăugate în 1888), Sara pe deal”, Doina” și Dalila” (adăugate în 1890). Până la urmă asta te învață Eminescu, faptul că modul în care te porți cu poezia lui arată tot mai bine cine ești.

De asupră-ţi şi-mprejuru-ţi vremea parc-auzi căzând
Ici în valuri tânguioase, colo dulce picurând.” (Eminescu: Versuri din manuscrise, Ediție de Ioana Bot și Cătălin Cioabă Humanitas, 2016, p. 87)

Citește și