Haralambie Ciprian: Sfântul Andrei – Ocrotitorul României

• Cine a fost Sfântul Apostol Andrei?
• Peştera Sfântului Andrei până astăzi.
• Unde a vestit Sfântul Andrei învăţătura lui Hristos?

Sfântul Andrei – ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul

Sfântul Andrei, înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Dorinţa de a-L urma pe Hristos se naşte în el, în momentul în care Sfântul Ioan rosteşte cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). Însă, chemarea sa la apostolie se face mai tarziu şi este relatată de Sfântul Evanghelist Matei „Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a vazut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: <<Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni>>. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El” (Matei 4, 18-20).

Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit pe data de 30 noiembrie. S-a născut în Betsaida Galileia, localitate situată pe tărîmul Lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte. Din Sfânta Scriptură aflăm că era fratele lui Simon Petru. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Având în vedere că Andrei era evreu, nu ştim cu certitudine dacă numele Andrei era numele său real (acesta fiind de origine grecească). Potrivit cercetătorilor, numele Andrei era destul de prezent printre evrei, înca din perioada sec. II-III d.Hr.

Pentru romani, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se susţine că acest nume –  Apostolul Lupilor – derivă din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar şi de la simbolul lor – lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei şi că cel care era căpetenia lupilor l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Peştera care i s-a oferit ca adăpost.

Când mai este Andrei menţionat în Scriptură?

Scriptura îl descoperă pe Andrei la înmulţirea pâinilor şi a peştilor (Ioan 6, 8-9) şi dupa învierea lui Lazăr  când, împreună cu Filip, îi spune lui Hristos că nişte elini, veniţi în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paştelui iudaic, doresc să-L vadă (Ioan 12, 20 – 22).

Unde a vestit Sfântul Andrei învăţătura lui Hristos?

Potrivit tradiţiei, teologilor şi istoricilor,  Sfântul Apostol  Andrei a  fost  primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci. În Istoria bisericească, Eusebiu de Cezareea (+ 339/340) afirmă: „Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor, s-au împrăştiat în toată lumea locuită pe atunci. După traditţe, lui Toma i-au căzut sorţii să meargă în Patria, lui Andrei în Sciţia, lui Ioan în Asia”. Calendarul gotic (sec. al IV-lea) şi Martirologiile istorice occidentale (sec. VIII-IX) susţin şi ele ipoteza misiunii Sfântului Andrei în Sciţia. Tradiţia spune că Sfântul Apostol Andrei a predicat la sciţi, a fost reluată şi de scriitori bisericeşti. De exemplu, călugărul Epifanie (sec. VIII), în „Viaţa Sfântului Apostol Andrei”, afirmă că între popoarele evanghelizate de el se numărau şi sciţii. Sinaxarul Bisericii constantinopolitane menţionează că Andrei „a predicat în Pont, Tracia şi Sciţia”. După un alt izvor, păstrat în acelaşi Sinaxar, Sfântul Apostol Andrei ar fi hirotonit ca episcop la Odyssos sau Odessos (Varna de azi), pe ucenicul său Amplias, pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în fiecare an la 30 octombrie. Probabil este Amplias cel amintit de Sfântul Apostol Pavel în epistola către Romani (16, 8). Prezenţa colindelor, legendelor, obiceiurilor din Dobrogea, închinate Sfântului Andrei, întăresc credinţa că acesta a vestit Evanghelia lui Hristos în tara noastră.

Moaştele din Patras

Sfântul Andrei a murit ca martir la Patras. Deşi nouă ne este cunoscută tradiţia care afirmă că Apostolul Andrei a murit pe o cruce în forma de X, se susţine că această tradiţie datează din secolul al XIV-lea. Nu se cunoaşte data martirizării. Unii istorici îl fixează în timpul persecuţiei împaratului Nero, prin anii  64-67, alţii în vremea persecuţiilor iniţiate de Domiţian (81-96).  În anul 357, moaştele Sfântului Andrei au fost aşezate în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, cu prilejul sfinţirii acestei biserici. Cardinalul Petru de Capua va duce moaştele Sfântului Andrei în Italia, în catedrala din Amalfi, în timpul Cruciadei a IV-a. În anul 1462, în vremea papei Pius al II-lea, capul Sfântului Andrei ajunge la Roma, iar de aici a fost dus în Catedrala din Patras, în biserica cu hramul Sfântul Andrei.

Peştera Sfântului Andrei

Peştera în care se crede că a vieţuit Sfântul Apostol Andrei cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc se află la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, judeţul Constanţa. În actuală biserică din peşteră, în pronaos, într-o nişă, se află un fel de pat, scobit iniţial în piatră, despre care tradiţia spune că pe el se odihnea apostolul Andrei. În vara anului 1944, Peştera transformată în biserică, a fost sfinţită de către Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp după aceasta, trupele ruseşti invadatoare au distrus-o. Abia dupa 1990, prin râvna cuviosului monah Nicodim Dincă, biserica a fost refăcută şi redată cultului. Astăzi, mii de credincioşi vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit Apostolul Andrei.

„Istoria peşterii transformate în biserică rupestră nu are o dată consemnată în cronici. Ea se identifică cu începuturile noastre creştine. Se crede că aici a existat, mai înainte de Sfântul Apostol Andrei, un puternic centru spiritual autohton şi că, nu întâmplător, tocmai în acest loc de sihăstrie a preoţilor cultului local Apostolul şi-a alegs primii preoţi şi diaconi, pe care i-a botezat în numele lui Hristos. Astfel, se spune că Innal, dacul binecredincios, care a fost unul dintre preoţii autohtoni întâlniţi de Andrei la peşteră, împreună cu ucenicii Rimmal şi Pinnal, şi ei sihaştri în micile peşteri din vecinătate, au devenit, probabil, cei dintâi ucenici ai Apostolului Andrei. De aici, din această peşteră, Apostolul Andrei şi-a trimis ucenicii (sau a plecat împreună cu ei) în cetăţile din Sciţia Minor. 

Sfântul Andrei – Ocrotitorul României

Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărât în anul 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roşie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României”. Ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească naţională, iar din 2012, această zi a devenit zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează.

Menţionăm că pe 23 noiembrie 2018 a fost adusă în România mâna Sfântului Apostol Andrei de o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Elene. Ea a fost adusă cu prilejul sfinţirii Catedralei Naţionale. La acest eveniment a fost prezent Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Iar pe 30 noiembrie 2018, cu prilejul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cel de-al doilea hram al Catedralei Naţionale, începând cu ora 9.30, în Catedrala Naţională, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului şi a toată Palestina, şi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi.

La mulţi ani celor ce poartă numele Sfântului Apostol Andrei!