Ion Cristoiu: Mamele care vor să conducă prin intermediul fiilor

Obligat să caut texte pentru Gîndurile lui Cristoiu prin folderele de eseuri, găsesc o notă despre Rolul mamelor în bătălia pentru putere de a lungul Istoriei. Plec în excursul meu de la ura Serviliei, mama lui Brutus, împotriva lui Iulius Cezar, pusă pe seama ranchiunei de ibovnică părăsită într-un moment de alunecare în jos pe panta destinului de femeie. Eu însă pun lucrăturile Serviliei din serialul Rome pe seama ambiţiei mamelor de a conduce lumea prin intermediul fiilor:

„La o privire mai atentă, motivul Serviliei e cel al mamei lui Nero şi al mamei lui Tiberius, legendara Livia:

Credinţa că vor conduce lumea prin intermediul fiilor.

De regulă ştim despre ambiţia de a conduce lumea prin manipularea soţilor sau mai ales a amanţilor. Atît Game of Thrones, cît şi Rome avertizează asupra ambiţiei femeilor de a conduce lumea prin intermediul copiilor. S-a vorbit despre rolul amantelor şi nevestelor în asfaltarea Istoriei. După cele două seriale, dar mai ales după Rome, mult mai apropiat de adevărul istoric decît producţia fantasy Game of Thrones, putem vorbi de rolul mamelor.”

Am scris aceste adevăruri în 2019.

La vremea respectivă nu ştiam de intrigile de la curtea califilor din vremea celor O mie şi una de nopţi. André Clot se ocupă pe larg în cartea sa, Civilizaţia arabă în vremea celor 1001 de nopţi, de conflictul sîngeros dintre califul abbasid Musa al-Hadi şi mama sa, Khairuzan. Khairuzan fusese nevasta lui Mahdi. Clot scrie că îi fusese dăruită lui Mahdi de taică-său, care o cumpărase de la Mecca, dintr-un tîrg de sclave. De origine yemenită, Khairuzan a devenit rapid, ca nevastă oficială a lui Mahdi, o femeie puternică în stat:

„Dar Khaizuran, care a devenit soţia sa legitimă probabil prin 775, le-întrecea cu mult pe toate aceste chipeşe şi tinere femei prin frumuseţea, spiritul, inteligenţa şi capacitatea de adaptare la toate situaţiile. Ea a dobîndit treptat o mare influenţă asupra lui Mahdi şi, fireşte, asupra tuturor problemelor de stat.”

Era atît de influentă încît şi-a plasat sora în patul fratelui vitreg al lui Mahdi. Fiica lor Zubayda (Bulgăraş de unt) se va căsători cu Harun al Raşid şi va avea şi ea influenţă asupra treburilor de stat.

La moartea lui Mahdi rămîne calif băiatul cel mare al lui Khairuzan, Musa.

Harun e desemnat prinţ moştenitor.

Despre ce face mama califului scrie pe larg André Clot:

„Khaizuran intenţiona nu numai să-şi păstreze influenţa avută în timpul lui Mahdi, dar chiar să şi-o sporească, potrivit tradiţiei orientale unde regina mamă deţine primul loc. Anticamerele ei, de o bogăţie fabuloasă erau mereu pline de solicitanţii, iar curtea numeroasă cu care se înconjura îl exasperase pe al- Hadi.”

Conflictul dintre cei doi izvorăşte din tendinţa mamei de a conduce prin intermediul fiului, şi ambiţia fiului de a conduce el însuşi. Debutul războiului apare astfel în cartea lui Clot:

„Într-o zi, acesta i-a trimis o scrisoare în care îi poruncea să nu se mai amestece în treburile statului.

Khaizuran nu era o femeie care să se plece în asemenea împrejurări, si furtuna ce ameninţa de multă vreme a izbucnit curînd. Tînărul calif a refuzat o favoare cerută de ea pentru şeful Poliţiei. La insistenţele mamei, fiul îi spusese cu brutalitate: «Ţine bine minte: jur pe Allah si pe urmaşii mei că, dacă aflu că vreun general sau funcţionar de-al meu îţi bate la uşă, pun să i se taie capul şi îi confisc averea. Ce înseamnă alaiul zilnic din faţa casei tale? N-ai fus să te îndeletniceşti cu torsul lînii, Coran ca să te rogi lui Allah, casă pe care s-o îngrijeşti? Ia seama! Şi nu deschide uşa nimănui, fie el musulman, creştin sau evreu».

Lesne de observat că scandalul porneşte de la nevoia mamei de a-şi etala puterea, ştiut fiind că puterea care nu se afişează nu e putere, aşa cum bărbatul care nu se făleşte cu ultima cucerire nu-i bărbat.

Pentru a scăpa de ea, fiul încearcă s-o otrăvească. Scrie Andre Clot:

„Atunci, al- Hadi a încercat să-şi ucidă mama. Într-o zi i-a trimis un platou cu pilaf, însoţit de un bileţel în care îi scria cît de mult îi plăcuse lui şi că ar dori să mănînce şi ea. Khaizuran i l-a dat căţelului, care a murit în cîteva clipe. Apoi şi-a vestit fiul că-i plăcuse pilaful foarte mult. Tabari relatează răspunsul lui Hadi către mama sa: «Nu l-ai mîncat, altfel aş fi scăpat de tine. Nu s-a mai văzut pînă acum rege care să-şi lase mama sa domnească în locul lui.»”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

Exit mobile version