Ion Cristoiu: Răzbunarea premierului Octavian Goga

• Ion Cristoiu: Adevărul interbelic e un ziar de Stînga, şi prin asta, duşman al Mişcărilor de Dreapta, avînd în frunte Legiunea lui Codreanu. Ziarul se va război mai ales cu Octavian Goga, şeful Partidului Naţional Creştin.
• Ion Cristoiu: Octavian Goga e atacat nu doar în plan politic, dar şi dacă nu mai ales în plan moral. Articolul îl prezintă ca un mare oportunist, care foloseşte ameninţarea cu Revoluţia pentru a primi o bucată de friptură guvernamentală.
• Ion Cristoiu: Octavian Goga răspunde poreclindu-i pe cei de la Adevărul „Negustorii din Sărindar“. La 30 decembrie 1937, Octavian Goga, devenit premier, suprimă Adevărul, alături de Dimineaţa şi Lupta. Ştirea sună astfel în Curentul de sîmbătă 1 ianuarie 1938: ”Ziarele: „Dimineaţa“, „Adevărul“ şi Lupta“ suspendate

Adevărul interbelic e un ziar de Stînga, şi prin asta, duşman al Mişcărilor de Dreapta, avînd în frunte Legiunea lui Codreanu. Ziarul se va război mai ales cu Octavian Goga, şeful Partidului Naţional Creştin. Adevărul duce o campanie de presă în stil activistic împotriva politicianului naţionalist.

Ca să dăm doar un exemplu din multele, numeroasele exemple de atacuri fără menajamente la adresa lui Octavian Goga, iată un fragment din articolul Portofoliul, sau Revoluţia! de Octav Livezeanu în numărul din 24 septembrie 1937 al Adevărului:

”Un mare amator de „revoluţii“, pe care le face cu uşurinţa cu care făcea chefurile la Viena, în tinereţe, este d. Octavian Goga.

De câţiva ani nu vorbeşte decât de revoluţie. Ba, ca să dea impresia exactităţii, a început să ne-o vestească după faze.

Acum patru ani eram în „faza prerevoluţionară“. O vedeam cum se desvoltă şi aşteptam să se producă revoluţia.

Intre timp, „revoluţionarul“ , socotind că ameninţarea şi-a produs efectul, a anunţat, ca la un copt de porumb, revoluţia nu se mai face — faza pre-revoluţionară fusese o farsă — deoarece portofoliul va fi acordat în termen.

Pe urmă, după ce s’a copt porumb, iar s’a burzuluit şi iar a început să-i miroasă a revoluţie.

Vreo patru ani la rând, „revoluţia“ gogistă ne-a ameninţat de câteva ori, fiind domolită însă, repede, pe considerente de tactică.

Uneori „revoluţia“ pertractează. Cu Duca s’a şi târguit. Nefericitul fost şef al liberalilor a şi scos — la un moment dat — portofoliul. Nu era însă cel dorit şi atunci „revoluţia“ era chiar să se producă. A fost totuşi amânată.

Apropiindu-se iar o distribuire de portofolii, d. Goga, care le vede trecându-i pe sub nas, fără să se poată atinge de ele, a scos la Severin ameninţarea, revoluţie cu limbi de foc.

Nu s’a impresionat nimeni. Dar, din ce în ce mai mult, se va convinge toată lumea că astăzi în câmpul politic se petrec lucrurile ca în margine de pădure . Punga, sau viaţa , portofoliul, sau revoluţia ! ! ”

De observat că Octavian Goga e atacat nu doar în plan politic, dar şi dacă nu mai ales în plan moral. Articolul îl prezintă ca un mare oportunist, care foloseşte ameninţarea cu Revoluţia pentru a primi o bucată de friptură guvernamentală.

Octavian Goga răspunde poreclindu-i pe cei de la Adevărul „Negustorii din Sărindar“.

La 30 decembrie 1937, Octavian Goga, devenit premier, suprimă Adevărul, alături de Dimineaţa şi Lupta. Ştirea sună astfel în Curentul de sîmbătă 1 ianuarie 1938:

”Ziarele: „Dimineaţa“, „Adevărul“ şi Lupta“ suspendate

Pe baza unui jurnal al consiliului de miniştri, s’a dispus suspendarea ziarelor: „Dimineaţa”, „Adevărul” şi „Lupta”. Această dispoziţie a fost adusă oficial, la cunoştiinţa direcţiunilor ziarelor de mai sus.”

În Cuvîntarea de Anul Nou, ţinută la Radio, şi reprodusă în Curentul de luni 3 ianuarie 1938, Octavian Goga justifică decizia apelînd la cuvinte mari:

”Am suprimat ziarele Adevărul, Dimineaţa şi Lupta, sprijinit pe credinţa ce am că spiritul public al ţării mele cere modelarea unor autohtoni cu întreită garanţie : naţională, morală şi intelectuală. Pomenitele gazete erau injoncţiuni străine în patrimoniul de gândire al unui neam care nu trebue tulburat în zbuciumul lui creator, de amestecuri subversive sau incerte. Conştiinţa mea m-a îndrumat să iau această măsură, convins fiind că ţara îmi dă dreptate. Voi purcede la fel şi cu alte publicaţii similare socotite primejdioase, ca şi cu produsele tiparului, angajate obscenităţii pe care spiritul tradiţional românesc o refuză. ”

Eu cred însă motivul principal trimite la o faptă mică. Politicianul s-a răzbunat pentru tot ceea ce scrisese despre el Adevărul. Chiar dacă potrivit zicalei, Răzbunarea e arma prostului.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro