Ion Cristoiu: Sălbăticia Luptei pentru Putere

• Ion Cristoiu: De ce mă pasionează Urzeala tronurilor? Pe lîngă implicarea miticului, o implicare discretă şi aş zice logică – asemenea prozei lui Bulgakov sau Marquez – fantasticul izvorăşte din real în prelungirea acestuia şi prin asta devine credibil.
• Ion Cristoiu: Forţa serialului o dau însă personajele. Puţine sînt personajele care să nu fie veritabile personalităţi. Personalităţi, personajele sînt puse în mişcare de patimi, între care se detaşează patima Puterii.
• Ion Cristoiu: Din anumite puncte de vedere, Urzeala tronurilor stă pe aceeaşi teză ca şi House of Cards. Numai că în House of Cards, cu excepţia secvenţelor de o rară artificialitate, lupta pentru putere are efecte blînde în destinul personajelor.

Am terminat Sezonul unu al serialului Urzeala tronurilor, cum au tradus ai noştri Game of Thrones. E mai mult decît surprinzător că n-am avut o clipă impresia unui final de sezon. La toate serialele văzute de mine pînă acum, inclusiv la Blacklist, finalul de sezon e suficient de echivoc pentru a da producătorilor posibilitatea de a renunţa la Sezonul doi, în absenţa finanţării sau de teama ratingului. Dintre serialele urmărite de mine culmea a fost atinsă de producţia franţuzească Innocente. Din cîte am citit, imediat ce-am luat cunoştinţă de primul episod, serialul s-a făcut după principiul Vedem ce iese! Astfel că fiecare nou episod a fost produs de la o zi la alta. Ultimul – episodul 6 – a lăsat impresia limpede a unei Lichidări totale, cum spun afişele de pe vitrinele pe cale de a fi acoperite cu hîrtie de ziar. Într-un singur episod majoritatea personajelor negative au fost ucise, Innocenta a fost absolvită de crimă şi, evident, s-a combinat cu omul vieţii sale; de fapt noul om al vieţii sale, vechiul a fost lichidat de realizatori cu două episoade mai înainte. Mi-a fost limpede că producătorii au pus gînd rău serialului. N-au mai avut bani, n-au avut succes, nu-mi dau seama. Sigur e că n-au vrut să plece fără a se achita minim faţă de telespectator.

Şi i-au rezolvat acestuia toate aşteptările de telenovelă.

Urzeala tronurilor pare din start conceput să dureze ani în şir. Finele Sezonului unu nu trece o clipă ca final de sezon de serial. Nici o problemă n-a fost rezolvată. Toate sînt lăsate pentru Sezonul doi. Atît de tare m-a descumpănit acest final care nu e final încît am pierdut o groază de timp (inclusiv pe Internet) pentru a verifica dacă nu cumva volumul unu, cumpărat de mine la pachet cu celelalte şase, cîte episoade s-au făcut, are lipsă un disc. Spre surprinderea mea nu-i lipsea un disc, cel care ar fi trebuit să aducă finalul echivoc, tipic serialelor.

De ce mă pasionează Urzeala tronurilor?

Pe lîngă implicarea miticului, o implicare discretă şi aş zice logică – asemenea prozei lui Bulgakov sau Marquez – fantasticul izvorăşte din real în prelungirea acestuia şi prin asta devine credibil. Pretendenta la tronul Dragonilor intră în focul pregătit pentru soţul mort, păşind calmă, ca şi cum ar fi vrut să se sinucidă. O descoperim într-o secvenţă următoare, goală (i-au ars veşmintele), nevătămată, cu un pui de dragon pe umăr, presupus a fi ieşit din ouăle primite cadou de la soţ. Brusca intruziune a fantasticului în real nu şochează, nu descumpăneşte, pentru că telespectatorul a fost pregătit pentru acest moment prin multe alte semne că dincolo de real stau puteri misterioase. Forţa serialului o dau însă personajele. Puţine sînt personajele care să nu fie veritabile personalităţi. O tîrfă achiziţionată de Pitic are demnitatea unei doamne de la Curte. Doamnele de la Curte, în frunte cu Regina, sînt în sine tîrfe. Nu e prea greu să le schimbi cu tîrfele. Personalităţi, personajele sînt puse în mişcare de patimi, între care se detaşează patima Puterii.

Din anumite puncte de vedere, Urzeala tronurilor stă pe aceeaşi teză ca şi House of Cards. Numai că în House of Cards, cu excepţia secvenţelor de o rară artificialitate (ditamai vicepreşedintele SUA împinge o muieruşcă din media în calea metroului, de parcă investigaţia la care lucra ea ar fi putut trece dincolo de datul cu părerea într-un articol fără ecou), lupta pentru putere are efecte blînde în destinul personajelor. Te-a lucrat un coleg de partid sau un adversar politic; ţi se poate întîmpla rău cel mult retragerea la pensie sau pierderea jobului. În lumea din Urzeala tronurilor pierderea bătăliei înseamnă tăierea capului şi, nu de puţine ori, măcelărirea familiei, transformarea fetelor în tîrfe pentru soldaţi, spulberarea averii, exilul pentru toată viaţa.

*

Scriam pe 12 martie 2014: Anunţînd scorul pentru care va demisiona, Crin Antonescu a stabilit maşinăriei PSD de fraudat alegerile rezultatul pe care trebuie să-l impună PNL

La Adevărul live de azi, miercuri, 12 martie 2014 (sper că-n viteza cu care bat n-am greşit ziua sau data), Crin Antonescu a declarat că va demisiona din fruntea PNL dacă partidul va obţine sub 20% la europarlamentare.

Hm! fac eu, ca un neintelectual ce mă aflu.

Nu trebuie cine ştie ce glagorie ca să te prinzi că obiectivul numărul unu al lui Victor Ponta la europarlamentare nu-l reprezintă obţinerea locului întîi (din partea asta n-are griji, maşinăria PSD-istă de găleţi, ţuici şi pungi cu Fuck you! pentru babele analfabete la engleză, va funcţiona din plin), ci obţinerea unui scor dezastruos de către PNL.

Dacă există vreun om de pe cuprinsul patriei urît de Victor Ponta şi de Famiglia sa, acesta e Crin Antonescu. Nu numai pentru că liderul PNL e un veritabil pericol pentru Victor Ponta (spre deosebire de Traian Băsescu, un pericol de ochii lumii), dar şi pentru că fostul partener de Alianţă l-a sfidat pe el, PSD-istul din Iliescu-n fiu, arogant prin moştenirea genetică comunistă.

Tot ceea ce face Victor Ponta acum – de la folosirea lui Tăriceanu pe post de osie la şareta sa, pînă la ocheadele aruncate Penalilor din PNL – vizează răsturnarea lui Crin de la şefia Partidului pentru a-l înlocui cu o paiaţă dispusă să fie PSD şi oală de noapte de e nevoie.

Anunţînd scorul pentru care va demisiona, Crin Antonescu a stabilit maşinăriei PSD de fraudat alegerile rezultatul pe care trebuie să-l impună PNL.

Să fie Crin Antonescu sinucigaş?

Un alt titlu din 12 martie 2014

Grofii din UDMR se dau drept reprezentanţi ai minorităţii maghiare de la noi pentru a jefui România fără să li se întîmple nimic

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro