Mărturiile Regelui Mihai I despre ziua de 23 august

• Data de 23 august are sensuri diferite pentru români, pentru unii reprezentând ziua în care Regele Mihai a reușit scoaterea țării dintr-o alianță dezavantajoasă.
• Alții o consideră ziua în care România a trădat o alianță cu care intrase în război și pentru 40 de ani aceasta a fost Ziua Națională.
• Ziua care în istoria României păstrează sensuri contradictorii, 23 august 1944, a fost subiectul unor rescrieri repetate a sensurilor în funcție de intențiile de moment ale celor ce intenționau să folosească evenimentul în scopuri politice.

Regele Mihai I a povestit cum au decurs evenimentele care au marcat ieșirea României din alianța cu Germania nazistă într-un interviu acordat lui Vartan Arachelian și filmat de cameramanii Gheorghe Marian și Nicolae Niță-Ochi în anul 1990, pentru Televiziunea Română.

„Trebuie să ne întoarcem la începutul lui ’43. De altfel despre începutul războiului n-am fost informat de Mareșal. Mama mea a aflat despre asta de la postul de radio BBC. Țara Românească și cu mine și cu partidele politice erau perfect de acord să ne luăm Basarabia, dar în nici un caz să mergem mai departe. Și am terminat la Stalingrad cu o mulțime de oameni pierduți. Un dezastru. În decursul acestor ani am avut discuții cu partidele lui Maniu și Brătianu ca să vedem cum putem ieși din război în condițiile cele mai onorabile. Și așa s-au dus tratativele în țară – apoi la Cairo și Ankara – să se discute cu Aliații, adică cu americanii și englezii, în ce condiții și cum s-ar putea face această ieșire din război. După un timp Aliații au spus că nu vor să mai stea de vorbă cu noi dacă nu aducem în acest grup pe social-democrați și pe comuniști, care în acea perioadă reprezentau 400-500 de membri la o populație de 20 de milioane. Am fost obligați, acum știu de ce, fiindcă Uniunea Sovietică era interesată”, spunea Regele Mihai I, în 1990.

Actul de la 23 august a fost numit, pe rând „Insurecția armată din 23 August 1944”, devenind Ziua Națională a României din 1948 până la căderea lui Nicolae Ceaușescu. Acesta transformase numele evenimentului în „Revoluția de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă”, fiind prezentat ca o realizare exclusivă a Partidului Comunist.

Ca participant direct la momentul ieșirii din alianța cu Germania nazistă, Regele Mihai a explicat în ce fel s-a ajuns la arestarea lui Ion Antonescu

„Războiul luase o întorsătură extrem de proastă și noi toți ceilalți, așteptam un ajutor din partea Aliaților ca să putem să facem ceva; ei spuneau să ieșim din război. Noi spuneam foarte bine, dar singuri cu nemții peste tot nu se poate. Aliații n-au răspuns deloc. Așa că ajungem la momentul când rușii au spart frontul în nordul Basarabiei și Moldova; nemții au luat atunci o divizie de blindate și au dus-o în Polonia. Mai aveam puțin timp și atunci am hotărât, cu acest grup politic, care era la baza acestor întrevederi, să terminăm cu alianța cu Germania și am decis ziua de 26 august. Între timp, am aflat că Antonescu se pregătește să plece pe front și în aceste condiții scăpam această ocazie, așa că a trebuit să-l convoc cu trei zile mai devreme, pe 23 august. Când a venit la Palat (Mareșalul-n.n.), am avut o discuție de o oră și jumătate, i-am pus în față situația dezastruoasă în care eram, rugându-l insistent să facă ceva ca să ieșim din război cât mai devreme. A refuzat net. Generalul Sănătescu, care era cu mine, a insistat și el; n-a vrut să audă. Cerea niște condiții care erau imposibile, din păcate, de avut. Voia să avem Basarabia garantată, toate… Țara era complet ocupată, deci lucruri care în momentul acela erau imposibil de obținut. N-a rămas altceva de făcut decât să-l îndepărtez ca să putem să facem ce puteam noi face. Și asta s-a întâmplat: actul de la 23 august”.

Antonescu conducea statul de la 4 septembrie 1940, când a fost numit președintele Consiliului de Miniștri, cu depline puteri pentru conducerea statului român, după ce România pierduse o treime din teritoriu împărțit între Ungaria, Bulgaria și Uniunea Sovietică. Perioada în care s-a aflat în fruntea statului a coincis cu apropierea de Germania condusă de Hitler, de al cărui sprijin Antonescu s-a bucurat. Este și perioada în care, potrivit unor istorici, statul român a devenit singurul stat în afara celui nazist care a administrat un lagăr de concentrare, la Vapniarka, în Podolia. Decretul regal din 6 februarie 1945 stabilea că Ioan Antonescu este trecut în rezervă pentru că „prin conducerea sa politico-militară, în calitate de comandant Suprem al Forțelor Armate, a dus Armata Țării la dezastru”:

„La 23 august, cu toate că eu l-am arestat și l-am reținut la Palat, am fost sfătuit de către Statul Major să plec din București pentru că nemții, era sigur, că vor avea o reacție. Ceea ce s-a și întâmplat. Au bombardat Palatul, au distrus casa în care locuiam… În seara de 23 a venit Pătrășcanu, cu așa-zisul Ceaușul, care era Bodnăraș. Maniu și Brătianu, trebuiau să aibă o echipă împreună cu ceilalți ca să-l ia pe Antonescu și să-l țină departe și să aibă grijă de el. Eu am plecat pe la două dimineața spre Oltenia și când m-am întors am aflat că Bodnăraș l-a luat cu echipa lui. Apoi au venit rușii la București și l-au dus (…). Ei l-au luat și l-au dus la Moscova ca să-l aducă după un an și ceva înapoi și să-i facă procesul despre care se știe. Eu am încercat, după condamnarea lui, am încercat tot ceea ce s-a putut ca să-i salvez viața. Astea sunt lucruri despre care nu se știe, am impresia. Dar așa este”, spunea Regele Mihai.

La data de 23 august 1944, armata sovietică era deja în Moldova de nord, iar Regele Mihai și-a dat acordul pentru înlăturarea mareşalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite. În urma refuzului lui Antonescu, Regele Mihai l-a destituit şi l-a arestat, iar România a trecut de partea Aliaţilor. Din 1948 şi până în 1990, 23 August a fost sărbătorită ca Ziua Naţională a României.