• Expoziția prezintă o serie de fotosculpturi, bazate pe o cercetare artistică privind episodul deportărilor din Bărăgan din 1951.
  • Expoziţia este deschisă în perioada octombrie 2023 – ianuarie 2024, iar programul de vizitare este de miercuri până duminică, orele 10:00 – 18:00.
  • Artistul documentează o lume dispărută, o cercetare simbolică și ritualică.

Muzeul Ororilor Comunismului alături de Muzeul Hărților organizează vineri, 13 octombrie 2023, ora 17:00, la vernisajul expoziţiei de artă contemporană a lui Sever Petrovici-Popescu, intitulată „Miopie istorică”, proiect curatoriat de Ioana Marinescu. Expoziția prezintă o serie de fotosculpturi, bazate pe o cercetare artistică privind episodul deportărilor din Bărăgan din 1951.

Expoziţia este deschisă în perioada octombrie 2023 – ianuarie 2024, iar programul de vizitare este de miercuri până duminică, orele 10:00 – 18:00. Prețul unui bilet este de 10 lei. Accesul la vernisaj este gratuit.

În expoziția „Miopie Istorică”, Sever Petrovici-Popescu folosește instrumentarul artistic pentru a înfățișa și a reaminti publicului larg o pagină de istorie prea puțin cunoscută și dezbătută în cărțile de istorie: deportările din Bărăgan. În timpul regimului comunist din România, deportarea a fost o măsură cu caracter represiv, al cărei scop l-a reprezentat izolarea și marginalizarea celor definiți ideologic ca „dușmani ai poporului”.

Recomandări

TRUMP RESPINGE SONDAJELE
DIASPORA FACE DIFERENȚA
VIITORUL MOLDOVEI SE DECIDE
NOVO, CONTRA OBEZITĂȚII
SĂNĂTATE CU ORICE CHIP
UNDE MĂNÂNCI AZI?

44.000 de persoane au fost obligate să-și mute domiciliul în Câmpia Bărăganului

În urma acțiunii de dislocare din 18 iunie 1951, aproximativ 44.000 de persoane au fost obligate să-și mute domiciliul în Câmpia Bărăganului. Acest fapt a presupus strămutarea din propria locuință sub amenințarea armei și formarea unor comunități noi cu resurse precare. Treptat, cele 18 sate proaspăt formate au fost părăsite, din ele, rămânând azi doar câteva case în Dâlga Nouă, Rubla și Fundata.

Artistul documentează o lume dispărută, o cercetare simbolică și ritualică. Mărturiile sunt puține și de multe ori impalpabile. Pe locul satelor întemeiate de deportați au rămas urme doar pentru „arheologii memoriei.”

El face interviuri cu cei care au trăit experiența deportării și încearcă prin lucrările lui să surprindă un spirit al locului, încapsulat în zidurile unor foste CAP-uri și alte câteva urme, rămășițe ale locuirii din acei ani. În rest, cer și pământ, peisaje ale absenței sunt martori muți ai unor experiențe și fapte care sunt greu de pus în cuvinte, cu atât mai mult în imagini.

Citește și: