O șansă pentru România: Sfântul Cauzelor Pierdute

Nu-l cunoșteam. Mi l-a recomandat un prieten de peste (vreo două) mări.

Făcusem observația că, văzută de aproape – de noi, cei care nu ne-am luat încă o distanță de perspectivă (măcar din Bulgaria, dacă nu de mai departe) – România pare o cauză pierdută. Atunci, prietenul meu, care citește lumea de la dreapta la stânga, mi l-a recomandat pe Iuda Tadeul (a nu se confunda cu celălalt Iuda dintre apostoli, Iscarioteanul). I se mai spune – cât de frumos! – și Fiul Întoarcerii.

Iuda Tadeul e Sfântul Cauzelor Pierdute. N-am știut că și cauzele pierdute au un departament în ceruri. E bine de știut.   

În papirusul pe care îl ține în mâini ne vom ruga să înscrie și ceea ce ne frământă. Îl putem îndupleca, anexând eventual, pentru mai multă credibilitate, copii după „pachetele fiscal-bugetare” cu care se încruntă la noi premierul Bolojan.