Octavian Strunilă: „Mi se pare că televiziunea din zilele noastre este într-o alergatură pentru niște scoruri”

• O. Strunilă: „În ultimii 6-7 ani, m-am tot dus în televiziune, am tot fugit spre teatru și tot așa”
• O. Strunilă: „Acum fac ceea ce vreau eu să fac”
• O. Strunilă: „Am jucat cu distanțare, știi ce nasol e?”

Pentru actorul Octavian Strunilă, pandemia a venit la pachet cu inspirație și cu decizia de a renunța deocamdată la proiectele din televiziune.

A povestit despre cât de bine s-a strunit în ultima perioadă, despre inspirație în pandemie, despre teatrul itinerant Mefisto, dar și despre proiectele pe care le are pentru 2021, în special pe partea de scenarii de film.

Octavian Strunilă: ,,M-am gândit de multe ori să mă concentrez mult mai mult pe ce știu eu să fac, pe ce vreau eu să fac, pe ce știu eu să fac. Și anume să joc, să-mi fac spectacolele de teatru, să le produc. În ultimii 6-7 ani, m-am tot dus în televiziune, am tot fugit spre teatru și tot așa. Am zis gata, oameni buni, îmi închei colaborarea cu televiziunea, am întâlnit cei mai frumoși oameni din viața mea! Eram după o stare continuă: băi, aici nu mai este de mine!”

Octavian Strunilă: „Mi se părea că fac prea multe compromisuri și în momentul în care spui nu compromisului, abia atunci începe viața ta să pară liniștită, așezată și vin proiectele spre tine. Pentru că, altfel, tu ești tot timpul în niste proiecte. Dacă respectivele proiecte sunt compromisuri oamenii nu au de unde să știe. Mi se pare că televiziunea din zilele noastre este într-o alergatură pentru niște scoruri. Nu spun că nu era și înainte, dar parcă avea și puțin altceva.”

Octavian Strunilă, despre ideea de compromis în meserie: ,,Am jurat acum câțiva ani că nu mă mai duc la făcut mâncare, la genuri dansez-uri”

Octavian Strunilă:,,Toate emisiunile pe care le-am făcut unde nu-mi făceam meseria sunt compromisuri. Asta am jurat acum câțiva ani că nu mă mai duc la făcut mancare, la genuri dansez-uri. Am stat într-o seară și mi-am zis: dacă eu nu sunt dansator, de ce să mă fac de ras? Înțele că asta ar trebui facut pe langă. Dar nu am ajuns in momentul acela al carierei în care am ajuns să nu mai am ce să fac, mai fac și mâncare… Spre exemplu, mi-a făcut plăcere să ajung la emisiunea lui Dinescu (n.r -Mircea Dinescu), pentru că este un om pe care am dorit toată viața să-l cunosc. Nu știu ce am pățit zilele trecute, am dat pe youtube, am stat până la 5 dimineața și m-am uitat la filme cu Dinescu. Este un personaj. Și da, am încheiat-o cu televiziunea.”

Octavian Strunilă: „Acum fac ceea ce vreau eu să fac. Mi-am înjghebat așa o echipă, am niște oameni cu care rezonez bine. Am făcut în ultimii 5 ani niște spectacole, am mers prin diaspora, pentru ca românii de acolo sunt de foarte multe feluri și au fost plăcut impresionați că vin oamenii și cu teatru. Există un public pentru teatru, avem mai multe spectacole pe care le-am scris și le-am regizat și care să fie ușor de purtat. Următorul meu pas este să fac croma, pentru că să mergi cu avionul și cu decor este mai greu în teatrul independent.”

Octavian Strunilă: ,,Îmi doresc foarte mult să vină cineva să-mi ia textele și sa le regizeze!”

Octavian Strunilă: Cred că prin 2008, mi-am dat seama că nu mă satistaface în totalitate calitatea de actor și am făcut un master la Scenaristică. După care, am facut un master la Regie, la film. Sau sunt incapabil să fiu actor. Nu suportam să mai fac lucruri cu care nu sunt de acord sau pe care eu consideram că știu să le fac mai bine.”

Octavian Strunilă: „Colaborarea cu absolut toți regizorii mi-a plăcut și m-am încărcat. Am început niște proiecte cu niște oameni, am văzut că nu funcționează, am ieșit din acele proiecte. Și mi-am zis, dar stai măi, de ce nu fac eu?  Îmi doresc foarte mult să vină cineva să-mi ia textele și sa le regizeze. Un om cu școală, care construiește în jurul unui text. Eu nu fac asta, eu pun în scenă.”

Octavian Strunilă, despre ce înseamnă să fii actor independent în pandemie

Octavian Strunilă: ,,Eu am mai trecut prin problema financiare în 2009-2010. Mi-am revenit, nu mă mai ating așa mult astea finaciare. Ba, din contră, ma gândesc foarte mult la familie, la ce înseamnă astea pentru noi toți. Nu știa nimeni cât o sa durereze, hai că la vară jucăm! Eu știam că nu jucăm la vară, pentru că noi vara nu jucăm. Am avut niște discuții cu noul primar, domnul Nicușor Dan, bine prin zoom. Problema artistului independent în momentul ăsta este foarte stufoasă. Bine, sunt niște bani care ajung la cei care au avut contracte pe drepturi de autori anul trecut.

Octavian Strunilă: „Deci, actorul independent cu contract are acum o indemnizație de 4000 de lei pe lună, ceea ce este ok. Problema este așa, companiile cum ar fi Teatrul de Artă, Teatrul Apollo, eu au stat o lună, două, trei și nu și-au plătit chriile, dar îi dă afară. Acolo se caută soluții. Există foarte mulți artiști în România care au lucrat la negru. Acești artiști, din păcate, nu au nimic acum. Și nici nu s-a găsit o formulă. (…) Și mai există o entitate, așa cum am și eu un teatru itinerant – Teatrul Mefisto, care are un spațiu în București unde noi depozităm decorul și  unde repetăm și scoatem premiera cu o mână de oameni ca să ne testăm. Afară este foarte apreciat. Eu am făcut și un program: Să ducem teatrul acolo unde nu există!”

O. Strunilă, despre mecena pe care i-a întâlnit de-a lungul timpului: ,,Există oameni care își doresc să facă parte dintr-un proiect artistic”

 Octavian Strunilă: „M-am lăsat de televiziune, dar dacă vine vreun proiect de regie, ma bag mâine. Mi-am facut teatru, teatrul Mefisto, un teatru independent… Mefisto este un personaj extrem de bine scris, el vine din folclorul nemților, iar în Faust oricine își dorește să joace Mefisto. Cealaltă latură pe care am construit-o încet și încet și încet, am luat-o spre Regie de film și am făcut mai multe încercări în zona asta. În urmă cu ceva vreme, am făcut un pilot pe care l-am produs. (…) Am întâlnit și mulți mecena. Adica, pilotul respectiv a fost făcut cu niște bani, am întâlnit un om din America, plecat la Las Vegas acum vreo 22 de ani, am stat de vorbă. Mi-a dat bani să fac acest pilot. Au fost niște zici de mii de euro. Și eu am rămas foarte surprins. Există oameni care își doresc să facă parte dintr-un proiect artistic. (…)”

Octavian Strunilă: ,,Mi s-au dat roluri cu glugă și  cu cuțit”

Octavian Strunilă: „Am arătat oamenilor uite, asta pot sa fac și oamenii au zis da. Și în felul ăsta am câștigat un nou proiect tot cu  Ștefan de Hillerin, el se ocupă de oamenii din spate, echipă etc, eu o să mă ocup de partea de creație. Și am întâlnit un un alt mecena, un domn foarte interesant –  Alex Baltă, fiul domnului, lucrează în domeniu, e și el regizor. A văzut pilotul ăsta și împreună cu Ștefan de Hillerin am reușit să facem așa un fel de coproducție.

Octavian Strunilă: „Am reușit să cumpărăm drepturile de autor de la Perfetti sconosciuti, un film făcut în Italia, de Paolo Genovese. A avut un succes extraordinar, anul trecut a intrat în Cartea Recordurilor cu cele mai multe remake-uri din lume, 19 anul trecut. (…) Asta este un film în care există 7 roluri principale. Am propus unor oameni pe care eu îi consider foarte, foarte talentați. Mie mi s-au dat roluri cu glugă și cu cuțit și cum apărea în scenariu unul din asta, hai că-l sunăm pe Strunilă. Și din cauza asta nu mi s-au dat alte feluri de roluri.”

Octavian Strunilă, despre notorietate: ,,Puteam să ajung și mai rău. Dar, am avut noroc!”

 Octavian Strunilă: ,,La 23 de ani îți place. Câștigam mulți bani, aveam casă și puteam să ajung și mai rău. Dar, am avut noroc. Nu am avut genul ăla de întâmplări, cum sunt unii urmăriți din oraș în oraș. nu am fost niciodată vreun Don Juan să mă urmărească vreo fată. Dar este, pentru că tu vrei să ieși în trening să-ți cumperi o ceapă. Nu mă bag niciodată în față. Dar, există momente când  ar trebui să ți se acorde atenție în mediul acesta birocratic românesc și nu ți se acordă. Au trecut câțiva ani, s-au mai schimbat lucrurile.”

Octavian Strunilă, despre teatrul itinerant Mefisto: ,,Am jucat cu distanțare, știi ce nasol e?”

Octavian Strunilă: ,,De asta spun, latura asta pe care am apucat-o în 2015, alături de niște oameni cu teatru, a fost o recăpătare a umilinței și a umanității. Am ajuns să fac spectacole mici și să le joc în locuri uitate de lume, în fața a 40-100 de spectatori. Am luat-o de acolo, umil. (…) E și pacaleală mare cu televiziunea asta, ca vezi Doamne, dacă te vede lumea la televizor vine la teatru. Nu este așa. Eram foarte vedetă când am început să fac teatru și nu venea lumea. Ei consideră că teatrul e teatrul. A trebuit să le demonstrez. În cinci ani, am făcut turul României. (…)”

Octavian Strunilă: „Lumea a prins gustul spectacolelor mele. Am fost în foarte multe locuri. Cu Teatrul Mefisto, am de gând să mă duc peste tot în provincie, pentru că am promis Uniunii Europene. Am făcut un proiect, să vedem dacă se concretizează, să ducem teatrul acolo unde nu există. (…)  O sa uităm de distanțarea asta, ca m-am săturat. Am jucat cu distanțare, știi ce nasol e? Cu mască, nu vezi dacă oamenii râd sau plâng!”

Octavian Strunilă, despre regrete: ,,Aș fi avut alt traseu dacă atunci nu făceam televiziune!”

Octavian Strunilă: „Acum vreo 2 ani, regretam că am luat-o așa buf direct spre televiziune. Acum nu mai regret asta, pentru că mi se pare iar ipocrizie. M-am dus în televiziune și am făcut 1050 de episoade în toată viața asta a mea. Eu am început de la primul serial românesc care s-a făcut și am mers așa până a murit fenomenul. Nu regret. Aș fi avut alt traseu clar, dacă atunci nu făceam televiziune și aveam cum să mă duc la tot felul de probe. Eu vorbesc despre faptul că au fost niște regizori mari, care au făcut niște proiecte și eu nu am avut răbdarea să le ofer timp.”