Părintele-profesor Constantin Preda: Iisus a venit pe lume știind că va fi crucificat. Era un plan al lui Dumnezeu de răscumpărare a omului

• Prof. univ.dr Constantin Preda, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, afirmă că Săptămâna Mare este momentul când rememorăm în biserici ultima săptămână din viața din Iisus.
• Părintele-profesor spune că Iisus a venit pe lume știind că va fi crucificat deoarece exista un plan al lui Dumnezeu de răscumpărare a omului, Apostolul Ioan vorbind chiar despre o preștiință a lui Dumnezeu.

Constantin Preda mai spune că Matei, Marcu și Luca pun accentul în Evangheliile lor pe agonie, pe suferință, pe omul Iisus, în timp ce  Ioan lasă să transpară Dumnezeirea, Iisus care e stăpân. În acest context părintele profesor a explicat că filmele artistice despre Iisus s-au inspirat mai mult din această dimensiune tragică a evenimentelor.

În opinia sa, tot ce s-a întâmplat cu Iisus are o valoare istorică, iar Evangheliile se întemeiază pe această dimensiune istorică. Dar scopul, cum spune Ioan, toate cele ce s-au scris, s-au scris ca voi să credeți și crezând să aveți viață în numele Lui, adaugă Constantin Preda.

Prezentăm principalele declarații ale părintelui-profesor Constantin Preda la Interviurile lui Cristoiu, sâmbătă, la Aleph News:

Cum a trecut Biserica prin pandemie

Constantin Preda: Acum, sigur, avem un an de zile, și mă raportez la anul trecut, unde am făcut Paștele în singurătate, numai noi, cei trei preoți, acolo, în biserică. A fost un pic deprimant, nu a fost acel entuziasm. Slujbele otodoxe, în general, sunt bazate pe interacțiune, între cler și popor. Există un dialog permanent, liturgic, unde unii invocă o rugăciune, preotul, credincioșii răspund Amin!, Doamne miluiește! Am fost noi singuri și câțiva apropiați voluntari ai Bisericii și am simțit această lipsă a poporului, care să interacționeze. Anul acesta, sau cel puțin în Duminica Floriilor, curtea Bisericii a fost arhiplină. Cred că anul acesta vor fi foarte mulți la Înviere. Probabil că nu vor pleca din București. Înainte mai plecau din București, dar, date fiind restricțiile, au rămas foarte mulți acasă și participă. Am fost impresionat anul trecut (…) Stăteau cu lumânările la balcoane. Când am spus la microfon “Cristos a Înviat!”, i-auzeam cum au răspuns.

Despre schimbarea ritualurilor bisericești

Constantin Preda: Văd că s-a schimbat atitutudinea clasei politice față de Biserică, cel puțin anul acesta. Anul trecut au încercat, sau cel puțin aceasta a fost părerea multor credincioși și chiar a clerului, că Biserica a fost scoasă vinovată pentru diferite probleme pe care nu le rezolvau cei din clasa politică sau pentru bâjbâielile lor. Pentru că nu era vinovată lingurița. Asta este o tradiție bimilenară, de 2000 de ani urmăm așa. A mai trecut Biserica prin astfel de molime sau pandemii și nu am cunoscut nicio persoană să se fi infectat din împărtășanie. Noi am păstrat această regulă. Sigur, au fost reticențe din partea oamenilor, dar noi am continuat și continuăm aceeași tradiție. Aceste ritualuri sunt conținutul credinței noastre. Adică ele au o dimensiune ritualică simbolică, dar ele fac o rememorare. Ca și în Săptămâna Mare, noi, la nivel simbolic, că nu putem să fim toți la Ierusalim, rememorăm în biserici ultima săptămână din viața din Iisus, tot ce s-a întâmplat. De aceea cultul bisericii are o dimensiune anamnetică, face memorie, este un memorial a tot ce s-a întâmplat.

Despre fastul în biserică

Constantin Preda: Pentru noi, participarea la o slujbă lungă este o formă de asceză a trupului (…) Evreii când se roagă, se clatină. Pentru că rugăciunea nu se face numai cu mintea, se face și cu tot trupul. Omul este un tot unitar. Sufletul există numai în legătură cu trupul. (…) Fastul a venit de la Bizanț. Primele trei secole au fost foarte simple. Biserica a fost în catacombe, religie ilicită. Constantin cel Mare a dat libertate, edictul de la Milano, Biserica a ieșit din catacombe. Mai ales Elena, mama lui Constantin cel Mare, a avut un rol important. A dat casele unde se împărțea dreptatea împăratului, celebrele basilici, le-a dăruit bisericii, să aibă lăcașuri de cult. De aici cuvântul basilica, casa basileului, împăratului. Biserica atunci a primit și proprietăți, daruri, el a făcut danii (…) Fastul s-a adăugat de la an la an, ca să spun așa, s-a preluat, Biserica a devenit o biserică imperială, unde împăratul hotăra de multe ori și cine să fie patriarh, episcop, însă este o frumusețe a ritualului. Sigur, noi trăim într-o lume secularizată, care se decreștinează, și pare că parcă sunt extratereștri, sunt de pe altă lume, că îi vezi prea… Și oamenii au nevoie de mai multă simplitate.

Despre Post și slujbele religioase

Constantin Preda: Și cultul este un act de cultură până la urmă. Tot ceea ce este în cultul Bisericii este expresia culturii. Am moștenit cultura bizantină în slujbe, imnurile, care sunt versificări ale Bibliei, sunt alcătuite de mari teologi ai Bisericii. De exemplu, ce se cântă în noaptea de Paști este o creație literară și artistică, poetică, lirică a Sf. Ioan Damaschin. E privegherea cea mai frumoasă dintr-un an de zile. Sigur că oamenii noștri nu mai au răbdare, vin să ia lumină și pleacă și rămân tot cei care au ajuns la o anumită maturitate a credinței.(…) Postul, asceza este o disciplinare a biologicului din tine. Avem un post de 40 de zile, lung, cu anumite dezlegări. Sigur, nu toți reușesc. Că sunt bătrâni, că sunt bolnavi, femei gravide. Biserica este foarte atentă. Ea propune postul tuturor. Postul e mama sănătății, pentru cine poate. Asceza este un exercițiu.

Despre întâlnirea cu viitorul șef al SIE

Constantin Preda: După seminar am făcut armata. Am intrat în octombrie 1989 în armată. Am prins Congresul al XIV-lea al PCR. Am făcut armata nouă luni, eram la TR (termen redus). Îmi amintesc cu plăcere, în armată eram la Caransebeș, făceam învățământ politico-ideologic, ne adunau pe băncuțe, și am avut onoarea atunci să-l audiez pe dl. Ioan Talpeș, care era la garnizoana din Timișoara. Cel care a devenit șeful SIE (1992-1997). Ne-a vorbit despre probleme istorice, de istorie. (…) era un CI-ist permanent în unitate… Ne puneau să cântăm. Mi-aduc aminte că în 1989, aveam voce, eram toți seminariști, cântam cântece patriotice. Eram în unitate din toată țara. Eram 70 de seminariști ortodocși, care intrasem la Sibiu și București și 30 catolici. Iar la Revoluție nouă ne-au dat cartușe de război, lor nu le-au dat. CI-istul ne-a spus că la frontieră, la Timișoara, sunt ungurii cu tancurile și vor să intre peste noi. Am făcut Crăciunul cu pușca-mitralieră în mână.

Despre viața în armată și căderea lui Ceaușescu

Constantin Preda: Mi-amintesc că am învățat Odă Comandantului Suprem, 11 strofe. La un moment dat, când am cântat Ultima noapte a lui Mihai Viteazul, când veneam de la instrucție, CI-istul ne-a chemat și ne-a spus să nu cântăm ultima strofă: “Cei ce rabdă jugul/ și-a trăi mai vor/ merită să-l poarte/ spre rușinea lor”. Noi văzusem în Caransebeș, la Mormântul Eroului Sovietic, scris cu negru Jos Ceaușescu!, și asta era după Congresul al XIV-lea. Noi nu am știut, se pregătea ceva. (…) Generalul Militaru ne-a lăsat la vatră după 5 luni. Noi am protestat. Ne cam pedepseau într-un fel.. Nu-i tratau pe teologi ca pe studenții de la Medicină sau alți studenți.(…) A fost unul care a ținut o conferință despre știință și religie, ne puneau în contradictoriu, și la un moment dat când noi am pus capul pe băncuță și nu am mai vrut să-l ascultăm ne-a zis că misiunea lui e să ne recupereze pentru societate, să ne reintegreze în societate.

Despre cei care aleg Teologia ca a doua facultate

Constantin Preda: Acum avem un număr alocat de Ministerul Educației, prin Universitatea București, cam 150 de locuri. subvenționate prin bugetul de stat și 50 pentru cei cu a doua facultate. Și aici vin oameni  mult mai interesați și mult mai dornici să studieze și să aprofundeze decât ceilalți. Avem actori, juriști foarte mulți, avocați, medici, farmaciști, procurori, judecători. Foarte discreți. O fac pentru sufletul lor. Elena Udrea s-a înscris la Cluj. A venit și avocata lui Gigi Becali într-o vară să se înscrie la noi. La a doua facultate, plătești.

Despre parohie și oameni

Constantin Preda: Parohia te racordează la viața Bisericii. Ca profesor la teologie, nu sunt obligat. Existența mi-o asigur din salariu de profesor. Paroh sunt mai mult benevol. Cum sunt medicii. Sunt profesori l Carol Davila, dar merg în spital. E laboratorul. E foarte important ca preot să fii racordat cu oamenii. Să vezi omul de jos cum crede. Asta m-ajută foarte mult și pe mine la calibrarea discursului. Să nu cazi în speculații și să fii rupt de realitate.

De ce sunt Bibliile diferite

Constantin Preda: Bibliile pot fi traduse de oricine, sunt acum proiecte la Polirom, Septua Ginta, Biblia Vulgata. Ce avem noi în Biserica Ortodoxă e o Biblie Sinodală. Ce înseamnă? Are aprobarea și girul Sfântului Sinod. E făcută de specialiștii din Biserică, de profesori, și textul ei e folosit în cultul Bisericii, în textele liturgice. În Săptămâna Mare nu se citește din Biblia tradusă de Gala Galaction, ci din Biblia Sinodală. Este o Biblie în care traducătorul- a fost și Bartolomeu Anania- fiind dublat și de o fire poetică, literară, are mai multă libertate în traducere. (…) Fiecare Patriarh publică Biblia în sute de mii de exemplare, la editurile Patriarhiei, în funcție de cerere. Nu se schimbă, se preia textul tradus în anii trecuți de specialiști (…) Și Gala Galaction a fost om al Bisericii, și Bartolomeu Anania (…)

Constantin Preda: Dificultatea la traducerea Bibliei este în a reda dintr-un text vechi ebraic sau grecesc sensul potrivit contextului. Limba greacă și cea ebraică sunt polisemantice. Ceea ce a introdus Înaltul Anania în  tradiția românească, preluând din tradiția altor țări și a altor traduceri, notele de subsol, explicative.(…) În limba greacă s-au păstrat cele patru evanghelii cu titlul Kata care se poate traduce după. Evanghelia după Ioan, în conformitate cu cele relatate de Ioan, scrisă de el. Însă Ioan, Matei, Marcu, Luca, toți s-au raportat la persoana lui Iisus Cristos, dar fiecare și-a lăsat tușa personală. (…)

Constantin Preda: Evanghelia după Ioan e aparte. Deși e considerată Evanghelia duhovnicească a Bisericii din secolul II, reflectă cel mai bine contextul istoric, geografic și topografic. Ioan e foarte precis. Toate cele patru Evangheli oferă o perspectivă. Două surse ar fi primare. Marcu, pe care l-au folosit Matei și Luca, iar Ioan este independent de Marcu și atunci, având surse, sunt izvoare pentru credință și istorie (…) Ioan vine cu o perspectivă proprie. Îi cunoaște pe ceilalți, dar aduce… De exemplu, Ioan nu redă rugăciunea Tatăl Nostru, pe când în Luca o găsim. Ioan vorbește însă despre Rugăciunea lui Iisus în grădina Ghetsimani. Sau Ioan nu amintește despre cina din Joia Mare. Doar spălatul pe picioare, însă Ioan are o lungă cuvântare despre Iisus ca pâine a vieții. Deci fiecare și-a adus contribuția proprie. Toți l-au cunoscut pe Iisus Cristos. Ioan și Matei, personal, pe când Marcu a consemnat în scris predica lui Petru la Roma. Iar Luca a fost discipolul lui Pavel și el a redactat în scris propovăduirea lui Pavel. (…) Cele patru Evanghelii și textele lor noi le folosim ca surse istorice complementare, ca să avem o viziune de ansamblu (…)

Despre intrarea lui Iisus în Ierusalim

Constantin Preda: Iisus și-a început activitatea în Galileea, nordul  Israelului, acolo și-a racolat primii discipoli, acolo a făcut și cele mai multe minuni, era la periferie. Ierusalimul era centru, nomenclatura, lidership-ul politic și religios, Sinedriu. În ultima săptămână din viață, deși a fost de trei ori în pelerinaje la Ierusalim, spune Ioan, cu familia, cu Iosif și Maria, la 12 ani și-a dat capacitatea în discuțiile cu învățații cu școlile de la Templu, după ce l-a înviat pe Lazăr, a trecut prin Betania înainte de a intra în Ierusalim, mulțimile l-au urmat, spune Ioan, pentru că au văzut minunea aceasta. El făcuse multe minuni, dar asta, să aduci un om la viață care deja mirosea când te apropiai de mormântul lui…  Doamne, dar miroase, spune sora lui Lazăr, dar Mântuitorul îi spune: Crezi și vei vedea!

Constantin Preda: Iisus Cristos nu a făcut niciodată minuni demonstrative, ca să demonstreze puterea sa. Toate Evangheliile vorbesc sau cel puțin Evanghelia lui Marcu vorbește despre un secret mesianic, o taină a lui Mesia. Iisus Cristos nu s-a manifestat cu putere ca Mesia, ca să-l urmeze masele. El a făcut semnele și minunile ca să-și manifeste puterea lui Dumnezeu, dar le-a spus tuturor să nu spuneți despre binele pe care l-a făcut Dumnezeu. A pus accentul pe smerenie, și, în al doilea rând, a pus accentul pe întemeierea credinței, nu pe minuni.(….)  Dumnezeu a venit să ne mântuiască cu nebunia crucii, spune Pavel, folosind această formulă paradoxală. Ei nu au putut să conceapă că Mesia, Cristos, va fi umilit și răstignit. Nici ucenicii, deși au stat lângă el, i-a format. După momentul răstignirii, evanghelistul îi scuză. Spune s-au poticnit în credință. S-au întotrs la îndeletincirile lor, la pescuit pe țărmul Galileei, de aceea după Înviere trebuie să se arate lor, să-i repescuiască, să-i recheme la misiune, să le arate identitatea Lui, dintre cel care a fost în timpul vieții și cel care a înviat. Ei nu au conceput. Evreii n-au conceput, de aceea nici lidership-ul, marea majoritatea nu au crezut. Pentru ei, Mesia trebuia să fie unul glorios (…)

Despre venirea lui Iisus pe lume

Constantin Preda: Gesturile lui Iisus sunt simbolice. Nu vine în Ierusalim călare cum vine regele, vine pe asin, în semn de smerenie. Împăratul vine pe un cal alb când intră într-o cetate (…) A fost o intrare pe care și-a pregătit-o și ca gest simbolic și oamenii l-au aclamat amintindu-și de profețiile Vechiului Testament făcute de Zaharia (…) Evreii în sinagogă erau învățați cu aceste profeții. Ei așteptau, dar el se identifică. Și e singura dată când acceptă să fie aclamat. Până atunci el nu a acceptat niciodată să fie aclamat (…)

Constantin Preda: A venit știind că va fi crucificat. Era un plan al lui Dumnezeu și potrivit acestuia trebuia să se întâmple toate acestea, trebuia să se împlinească. Venirea lui Iisus pe lume, Dumnezeu care se întrupează ca om și devine asemenea nouă, își asumă condiția umană, era un plan de răscumpărare a omului. Nu putea fi făcut fără participarea omului. (…) Ioan vorbește despre o preștiință a lui Dumnezeu. Ioan nu prezintă dimensiunea tragică a evenimentelor. Iisus este suveran, el știe toate ce se întâmplă. Le iese în întâmpinare, dialoghează cu ei, știe și că Iuda îl va trăda. Le cunoaște pe toate.(…)

Despre prezentarea în filme a patimilor lui Iisus

Constantin Preda: Matei, Marcu și Luca pun accentul pe agonie, pe suferință, pe omul, față de Ioan, care lasă să transpară Dumnezeirea, care e stăpân. Filmele astea, Mel Gibson, s-au inspirat mai mult din dimensiunea asta tragică a evenimentelor. Asinopticii pun mai mult accentul pe dimensiunea omenească, scenografia este mai potrivită. Ioan lasă să transpară mai mult Dumnezeirea. Asta este foarte greu de surprins și într-o peliculă, și la redarea în scris, dacă vreți, într-un roman (…) acum noi descifrăm evenimentele la o dublă dimensiune. Tot ce s-a întâmplat cu Iisus are o valoare istorică și Evangheliile se întemeiază pe această dimensiune istorică. Dar finalitatea lor a fost alta. Scopul, cum spune Ioan. Toate cele ce s-au scris, s-au scris ca voi să credeți și crezând să aveți viață în numele Lui. Totul e făcut din perspectiva credinței. Avem un plan al narațiunii, dar e și un plan al metaistoriei.

Despre arestarea și procesul lui Iisus

Constantin Preda: Ierusalimul era sub ocupație romană, la marile sărbători, cum era și sărbătorea Paștelui, care se apropia, exista o fortăreață numită Antonia, în care staționa o garnizoană romană. Și pe lângă aceasta, existau gărzile Templului, evreiești, ale arhiereilor. Pe Iisus l-au arestat aceste gărzi, cu concursul romanilor. Au fost două temeiuri legale ale arestării lui Iisus. Una era blasfemia. S-a făcut pe sine, s-a autointitulat fiul lui Dumnezeu. Aveau dreptul să-l aresteze. (…) În cazul lui Iisus, lucrurile s-au complicat și, ca să obțină efectul dorit, au instrumentat cazul politic. Au spus că omul acesta s-a numit rege al Iudeilor, acțiuni subversive. (… ) Nu aveau dreptul de viață și de moarte, dreptul ăsta îl avea magistratul roman. Și-atunci s-au dus la Pilat, care nu rezonează la acuzații de natură religioasă. Era un păgân, de altă religie, de altă credință, chiar nu-l interesau chestiunile astea religioase și atunci ei au schimbat instrumentarea cauzei. Nu era numai că s-a intitulat fiul al lui Dumnezeu, el a spus că este rege al iudeilor, s-a autoproclamat rege (…) deci înseamnă că nu era prieten al Cezarului. Au schimbat încadrarea.

Ce este cel mai greu de explicat credincioșilor

Constantin Preda: Partea cu procesul, crucificarea este întemeiată din punct de vedere istoric. Dificultatea vine din a le explica taina Învierii. Tot ce s-a întâmplat până la moartea lui Iisus ține de realitatea istorică, se poate investiga.  Problema e că Învierea e un eveniment metaistoric, transcedent, care vine din lumea cealaltă, nu a avut martori, decât în măsura în care el s-a arătat pe sine viu. Evenimentul învierii propriu-zis, intrinsec este ca momentul Creației, când Dumnezeu a creat lumea fără concursul omului, ex nihilo.