- Francisc Doboș: „Sunt lucruri pe care le-am pierdut”
- Francisc Doboș: „Orice perioadă de încercare poate aduce un profit spiritual”
- Francisc Doboș: „Pandemia a adus multă frică şi multă nesiguranţă”
Părintele Francisc Doboș a răspuns întrebărilor Mediafax despre trăirile credincioşilor în an pandemic. Anul 2020 e descris de Francisc Doboș drept provocator şi cu noi oportunităţi. Înainte, oamenii au riscat poate să pierdă esenţialul, iar pandemia le-a adus darul de a-l regăsi.
Francisc Doboș: „Anul 2020 – provocator şi cu noi oportunităţi. De fapt, poate sunt aceleaşi oportunităţi, dar trăite diferit. Adică am fost puşi în criză, pentru ceea ce noi trăiam pe pilot automat – aici mă refer şi la religiozitate şi la participarea la liturghii, la biserică – dintr-o dată s-a închis totul. Dar dacă se închide totul din afară, cum poate să rămână deschisă inima către Dumnezeu, către transcendent, către o întâlnire cu El, ştiind că nu din vina noastră? Cum rămânem ancoraţi în Cer? Asta a fost. Sunt lucruri pe care le-am pierdut, dar ele pot deveni, pentru un credincios adevărat, o oportunitate pentru a purifica propria modalitate de a trăi relaţia cu Dumnezeu, prin întruparea Cerului în mine, cu biserica. O ocazie de purificare, nu doar de pierdere a unor obiceiuri sau de a ţine un post forţat, de a merge la biserică, în pelerinaj sau oriunde. Cel care crede cu adevărat, chiar dacă pierde mult, nu se pierde pe sine şi nu îl pierde pe Dumnezeu în această perioadă.”
Orice perioadă de încercare poate aduce un „un profit spiritual”
Francisc Doboș: „Oamenii au înţeles foarte bine că e o perioadă de încercare, dar orice perioadă de încercare poate aduce un beneficiu şi „un profit spiritual”, decât cel pe care îl consideram „căldicel”, acea trăire spirituală care nu era deranjată de alţi factori, nici de virus, nici de pandemie, nici de alte restricţii şi pe care poate – ţin să precizez: poate – nu îl preţuiam la adevărata valoare. Pandemia ca şi persecuţia religioasă – poate să devină sămânţa creştinilor Pandemia ne face să preţuim nu doar viaţa spirituală, ci şi relaţiile noastre omeneşti, relaţiile noastre de familie să le preţuim la adevărata valoare. Dumnezeu este creativ şi creator. Nu El ne-a dat pandemia, dar în orice situaţie Dumnezeu ne vizitează. Avem ochii minţii, ai sufletului, urechea interioară pregătită să Îl putem recunoaşte şi în mijlocul pandemiei şi să nu intrăm în panică când, de fapt, Dumnezeu ne poate câştiga sau ne poate atrage atenţia mai mult asupra lucrurilor care chiar contează.”
Să ne dăm seama că ceilalţi, cu fricile lor, nu sunt împotriva noastră.
Francisc Doboș: „Pandemia a adus multă frică şi multă nesiguranţă. După ce trecem prin nesiguranţă – este uman – să nu fie frica şi nici nesiguranţa cea care să dicteze acţiunile noastre, reacţiile noastre pentru că dacă rămânem doar la frică şi nesiguranţă devenim o junglă relaţională umană şi fiecare va încerca să nu se înece el. Ce mai contează dacă se îneacă alţii? Când omul creşte într-o junglă şi fiecare încearcă să trăiască şi simte un pericol din partea celorlalţi, intrăm în acea dimensiune de devorare, de sfâşiere reciprocă. După ce trece frică … frica nu trece de la sine – de aici nevoia de Dumnezeu – să ne dăm seama că oamenii ceilalţi, cu fricile lor, nu sunt împotriva noastră. Dacă rămânem fără Dumnezeu, fiecare frică ne va face să ne devorăm. Cu Dumnezeu ne dăm seama că celălalt, cuprins de frică, este ca şi mine şi doar împreună, într-o dimensiune profund spiritual, relaţională, puteam depăşi toate aceste obstacole. De fapt, ele pot rămâne, dar noi vom fi diferiţi şi nu va fi frica cea care să dicteze regulile şi reacţiile noastre. Cine nu va ieşi mai puternic, va ieşi distrus, chiar dacă va părea că este mai sigur pe el.”