- Generația interbelică a adus cea mai mare faimă țării noastre.
- Printre marii intelectuali români se numără Alexandru Busuioceanu, un om de cultură remarcabil al secolului XX.
- El a fost o figură marcantă a exilului românesc în Spania.
- Busuioceanu a creat primul Institut Cultural Român în Spania și a descoperit simboluri dacice în cultura spaniolă.
Născut la Slatina, pe 10 iunie 1896, Alexandru Busuioceanu a fost un cărturar complet: poet, critic literar și istoric de artă. A predat la Universitatea din București și a organizat expoziții de mare amploare, cum ar fi celebra „El Greco” la Paris, în 1937. A scris studii despre artiști celebri precum Brâncuși, Luchian și Andreescu, dar a fost și un promotor al poeziei românești, contribuind la revista Gândirea.
Ajuns la Madrid în 1942 ca atașat cultural, Busuioceanu a revoluționat percepția spaniolilor asupra culturii românești. A înființat Catedra de Limba și Literatura Română la Universitatea Complutense și a introdus limba română ca materie obligatorie în mai multe universități spaniole.
Studiul său Zamolxis sau mitul dacic în istoria și legendele spaniole explorează influența miturilor dacice asupra culturii iberice, evidențiind simbolurile jugului și săgeților ca puncte comune între cele două lumi. Acestea se regăsesc pe blazonul familiei regale de la Isabel si Fernando pana la actualul rege Felipe al VI, care a renunțat la ele după ce fuseseră preluate în trecut și de organizații extremiste.
Ce moștenire a lăsat în urma sa Alexandru Busuioceanu?
Alexandru Busuioceanu a fost considerat unul dintre cei mai buni poeți de limbă spaniolă din anii ’40, publicând volume precum Poemas Patéticos. A purtat corespondențe cu figuri marcante ale exilului românesc, precum Mircea Eliade și Emil Cioran, și a promovat scriitori români precum Liviu Rebreanu.
După moartea sa în 1961, opera sa a continuat să inspire generații. Zamolxis sau mitul dacic rămâne o lucrare esențială pentru înțelegerea conexiunilor culturale dintre România și Spania.