• Rusalii mai sunt cunoscute şi ca sărbătoarea trandafirilor, deoarece cuvântul provine din latinescul „rosalia”.
  • Este ultima sărbătoare a sezonului pascal ortodox şi se ţine întotdeauna într-o duminică, urmată de o zi liberă legală în România.
  • Rusaliile au şi o semnificaţie folclorică în cultura românească, fiind asociate cu spiritele neliniştite ale fetelor moarte de tinere, numite iele sau zâne rele.

Rusaliile sunt o sărbătoare creştină care comemorează coborârea Sfântului Duh peste apostolii lui Iisus Hristos la 50 de zile după învierea sa.

Este ultima sărbătoare a sezonului pascal ortodox şi se ţine întotdeauna într-o duminică, urmată de o zi liberă legală în România.

Rusaliile au şi o semnificaţie folclorică în cultura românească, fiind asociate cu spiritele neliniştite ale fetelor moarte de tinere, numite iele sau zâne rele.

Recomandări

SUSPECTUL E ARESTAT
LARA NU VREA LA SENAT
SUA NU ÎNCHIDE GUVERNUL
ÎNCEP CONSULTĂRILE
UNDE MERGI LA BRUNCH
REVOLUȚIA AJUNGE ÎN CAPITALĂ

Acestea cutreieră pământul în perioada dintre Paşti şi Rusalii şi îi pedepsesc pe cei care nu le respectă. Pentru a le alunga, există un grup de bărbaţi îmbrăcaţi în haine tradiţionale, numiţi căluşari, care fac un dans ritualic în lunea Rusaliilor.

Rusalii mai sunt cunoscute şi ca sărbătoarea trandafirilor, deoarece cuvântul provine din latinescul „rosalia”.

De aceea, se obişnuieşte să se binecuvânteze crenguţe de nuc şi de lămâiţă şi să se atârne pe uşi sau să se poarte în buzunare pentru a aduce noroc. De asemenea, se poartă roşu la biserică pentru a simboliza focul Duhului Sfânt.

Dar dincolo de tradiţiile păgâne locale, iată adevărata semnificaţie creştină a ce s-a întâmplat acum 2000 ani. 

„1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?
8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?
9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,
10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi,
11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!
12. Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?
13. Iar alţii batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must.
14. Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele;
15. Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi;
16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:
17. „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa.
18. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci.
19. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum.
20. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi strălucită.
21. Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui”.

(Faptele Apostolilor, Capitolul 2)