Science-fiction-ul cucerește spațiul, dar ignoră sexul. Adam Peterson explică de ce dorința și relațiile merită mai multă atenție în literatura SF

• Dorința nu dispare azi chiar pe lumi îndepărtate personajele caută apropiere nu doar nave și aventuri umane.
• The Lovers: sex și SF! Delany, Dhalgren și trup. trupul și relațiile contează nu sunt doar teme pentru viitor.
• Trupul nu rămâne acasă în poveștile dintre stele personajele pot să iubească intimitatea rămâne lucru firesc.

Science-fiction-ul ne poartă printre stele, dar personajele sale rămân oameni, cu trupuri, dorințe și nevoi de apropiere. În eseul „Science Friction: An Argument for More Sex in Sci-Fi”, Adam Peterson susține că intimitatea merită un loc mai firesc în poveștile despre viitor. Să vedem cum au explorat această temă autori precum Philip José Farmer și Samuel R. Delany, dar și romane contemporane precum „Grimspace” și „Driven”.

În eseul „Science Friction: An Argument for More Sex in Sci-Fi”, Adam Peterson pornește de la o idee simplă: dorința nu dispare doar pentru că oamenii ajung în viitor. Rămânem ființe cu trupuri, nevoi și relații, chiar și când călătorim printre stele.

Totuși, science-fiction-ul se concentrează adesea pe motoare, tehnologii și pericole, iar intimitatea este lăsată pe dinafară. Iar când apare, poate fi prezentată ca ceva exotic sau transformată într-un experiment tehnologic.

Peterson propune să ne imaginăm dorința și ca pe o parte obișnuită a vieții: nu neapărat o revelație, ci ceva ce poate exista chiar și într-o zi banală la bordul unei nave spațiale.

Istoria genului oferă exemple concrete. În „The Lovers”, romanul lui Philip José Farmer, relația dintre un om și o ființă extraterestră pune sexualitatea și diferența dintre specii în centrul poveștii. În „Dhalgren”, Samuel R. Delany explorează corpul, dorința și relațiile într-o lume urbană dezorientantă. Aceste cărți arată că intimitatea nu este un subiect nou în SF, dar nici unul simplu sau lipsit de controverse.

Mai recent, romane de science-fiction romance precum „Grimspace”, de Ann Aguirre, și „Driven”, de Eve Silver, aduc relațiile romantice în prim-planul aventurii speculative. Ele ne amintesc că o poveste despre spațiu poate fi și o poveste despre apropiere, atracție și vulnerabilitate.

Contrastul dintre SF și romance nu trebuie să devină o alegere între explorarea universului și explorarea relațiilor. Personajele pot repara o navă, pot înfrunta pericole și, în același timp, se pot îndrăgosti sau pot simți dorință.

Poate că întrebarea nu este dacă sexul „își are locul” în science-fiction, ci de ce îl scoatem atât de des din viitor. Dacă oamenii vor fi acolo, și dorința va fi.