Sfânta Cuvioasă Parascheva. Cum a ajuns sfânta originară de pe țărmul Mării Marmara ocrotitoarea Moldovei

• Născută în secolul al Xl-lea în Epivata, Sfânta Parascheva a trăit până la vârsta de 25 de ani într-o mănăstire de pe Valea Iordanului și a murit la vârsta de 27 de ani în regiunea sa natală.
• După un periplu prin Bulgaria și Serbia, moaștele Sfintei Parascheva ajung la Iași în anul  1641
• Sfânta Parascheva este considerată ocrotitoarea Balcanilor, fiind cinstită în România, în Bulgaria, în Serbia și în nordul Greciei.

În ziua de 14 octombrie, Biserica Ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Cuvioasa Parascheva. De o cu totul deosebită cinstire se bucură sfânta în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se află la Iași, fiind izvor de binecuvântare pentru toți cei care o cheamă în rugăciune.

În calendarul creștin mai există o sfântă omonimă, care a trăit însă în secolul al II-lea și a murit martiric, Sfânta Muceniță Parascheva din Roma, prăznuită la 26 iulie și este cunoscută în popor cu numele „Sfânta Vineri”. În limba greacă, numele Paraskeví înseamnă „vineri”, ziua în care s-a născut mucenița din Roma, ai cărei părinți erau de origine greacă. Astfel se explică asocierea numelor acestor sfinte cu ziua de vineri. Sfânta Cuvioasa Parascheva, ale cărei moaște se află la Iași, este numită și ea „Sfânta Vineri”, iar îndeosebi în Moldova a fost numită, „Vinerea Mare”.

Copilăria Sfintei Cuvioase Parascheva

Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea. S-a născut în Epivata (azi Selimpașa), un oraș din partea europeană a Turciei, situat pe coasta de nord-vest a Mării Marmara, la 50 kilometri de Istanbul, în apropiere de Constantinopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci capitala Imperiului bizantin. https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfintei-cuvioase-parascheva-de-la-iasi

Se cunoaște doar numele tatălui sfintei, Nichita, care a murit pe când sfânta era mic copil. Sfânta Parascheva a avut și un frate, Eftimie, care va ajunge și el sfânt al Bisericii, Sfântul Eftimie, Izvorâtorul de Mir, care a fost episcop de Madyt (azi Karadeniz Ereğli, oraș din apropierea Strâmtorii Dardanele).

Sfânta Parascheva și fratele ei au fost crescuți de mama lor cu dragoste față de Dumnezeu. Se spune că pe când avea zece ani, fiind într-o biserică, a auzit citindu-se, la Sfânta Liturghie, cuvântul Evangheliei: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Ieșind din biserică, și-a dat hainele primei femei sărace pe care a întâlnit-o și ea s-a îmbrăcat cu hainele sărăcăcioase ale femeii. Deseori făcea astfel de gesturi, își împărțea hainele copiilor săraci și le dădea mâncarea sa copiilor de la școală.

Viața ascetică

După moartea mamei ei, împreună cu fratele său, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea ce i se cuvenea de moștenire și s-a retras în pustie. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a îmbrăcat haina monahală, după care a călătorit în Asia Mică, rămânând timp de cinci ani la Mănăstirea Maicii Domnului din Heraclea. http://www.parohiasfantavineridt.ro/sfanta-cuvioasa-parascheva/

De aici a plecat apoi spre Țara Sfântă, unde, după ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului.

Într-o noapte, însă, pe când avea ca la 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părintești, unde va avea să moară. După această vedenie, sfânta a mers mai întâi în Constantinopol, de unde la scurtă vreme s-a îndreptat spre Kallikratia (azi orașul turcesc Mimarsinan), unde a rămas timp de doi ani, slujind la biserica Sfinții Apostoli. La vârsta de 27 de ani a adormit în Domnul în orașul Kallikratia.

Trupul ei a fost îngropat lângă mare și după mai mulți ani a fost fost descoperit în mod minunat. Un marinar care murise pe o corabie a fost aruncat în mare si valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștinească. Săpând o groapă, au găsit trupul Preacuvioasei Parascheva neputrezit și plin de mireasmă. Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului, cel rău mirositor.

Dar, în noaptea următoare, unuia din creștinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis Sfânta Parascheva, descoperindu-și identitatea în aceeași noapte, aceeași vedenie a avut-o și o femeie credincioasă, cu numele Eftimia, și a doua zi amândoi au spus tuturor minunata întâmplare.

Credincioșii de acolo au luat trupul Cuvioasei din mormânt și l-au adus la Biserica Sfinții Apostoli din Epivata. Au avut loc de atunci multe vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă moaștele sfintei. Se spune că locuitorii din Epivata au zidit o biserică chiar pe locul casei părintești a sfintei.

Vestea despre minunile care se săvârșeau în apropierea cinstitelor moaște s-a răspândit curând în Tracia și în Peninsula Balcanică. Este foarte probabil că Patriarhia ecumenică va fi procedat de timpuriu la canonizarea ei, adică la trecerea ei în rândul sfinților.

Potrivit tradiției, cea mai veche lucrare aghiografică dedicată Sfintei Cuvioase Parascheva a fost scrisă de diaconul Vasilisc, la cererea patriarhului ecumenic Nicolae al IV-lea Muzalon (1145-1151), pe la mijlocul secolului al XII-lea. Pe la anul 1605, Mitropolitul Matei al Mirelor (care a trăit în Mănăstirea Dealu, de lângă Târgoviște), a alcătuit în limba greacă slujba Cuvioasei Parascheva. Prima învățătură în limba română despre viața sfintei o găsim în „Cartea românească de învățătură” a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, tipărită la Iași în 1643.

Sfânta Parascheva, ocrotitoarea Balcanilor

Sfânta Parascheva este considerată ocrotitoarea Balcanilor deoarece după ocuparea Constantinopolului de către franci (1204) sfintele ei moaște au fost găzduite în mai multe țări balcanice, făcând multe minuni.

După ce au stat în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata vreme de vreo două sute de ani, cinstitele moaște ale Sfintei Parascheva au fost strămutate în mai multe locuri,

În anul 1235 moaștele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate de la Epivata la Târnovo, capitala imperiului româno-bulgar. La Târnovo moaștele Cuvioasei Parascheva au rămas timp de 160 de ani.

După ce turcii au cucerit în 1393 partea răsăriteană a imperiului vlaho-bulgar, inclusiv capitala Târnovo, moaștele Cuvioasei Pa­ras­cheva au fost mutate la Belgrad. Acolo au stat până în anul 1521, când turcii au cucerit și acest oraș, iar Serbia a fost transformată în pașalâc.

Moaștele au fost cerute de patriarhul ecumenic Ieremia I sultanului, care a acceptat să i le dea în schimbul unor daruri. Patriarhul a hotărât ca ele să fie aduse în Constantinopol. Inițial moaștele sfintei au fost așezate în biserica Sfânta Maria Panmakaristos, pe atunci Catedrală patriarhală. După transformarea acesteia în geamie, au fost mutate în alte biserici: Vlahserai (1586), Sfântul Dimitrie  (1597) și Sfântul Gheorghe din cartierul Fanar (1601).

Moaștele Sfintei Parascheva în România

După 120 de ani moaștele Sfintei Parascheva au cunoscut o ultimă strămutare, de data aceasta spre pământul românesc. În anul 1641, după ce domnitorul Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, patriarhul de atunci, Partenie I (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere domnitorului moldovean, drept re­cu­noștință, moaștele Cuvioasei Parascheva.

În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așe­zate în minunata biserică a Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului. Cinstitele moaște au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaș, când au fost mutate în paraclisul mănăstirii.

Dar în seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, din neatenție, a rămas aprinsă o lumânare din sfeșnicul de lângă racla din lemn în care erau așezate cinstitele moaște; peste noapte sfeșnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea și prefăcându-l într-o grămadă de cărbun”. https://ansamblulmitropolitaniasi.ro/viata-sfintei-cuvioase-parascheva

A doua zi dimineața, autoritățile de stat și bisericești, preoții și credincioșii au constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse. Prefectul județului Iași, Leon Negruzzi, și procurorul general al orașului au consemnat în procese verbale cele întâmplate.

Moaștele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi și în curând strămutate în noua Catedrală mitropolitană din Iași, care fusese sfințită cu puțin timp mai înainte, la 23 aprilie 1887. Aici se găsesc și astăzi, Sfânta Cuvioasă Parascheva fiind considerată ocrotitoarea orașului Iași și a întregii Moldove.