Sfinții Mucenici Dimitrie și Dimitrie cel nou Basarabov, sărbătoriți pe 26 și 27 octombrie

• Sfântul Dimitrie sau Dumitru este extrem de iubit printre români, este prăznuit de români pe 26 octombrie. A fost ofiţer roman, devenit guvernatorul Salonicului în secolul 4.
• Celălalt Sfânt, Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului, era un pustnic de la sud de Dunăre.
• Sfântului Dumitru cel Nou este sărbătorit în 27 octombrie, ocazie cu care sunt scoase la Patriarhie moaştele Sfântului.

Românii, dar mai ales bucureştenii, îi serbează pe cei doi în două zile consecutive astfel că trebuie spus cine au fost aceştia.

Sfântul Dumitru din Salonic, sărbătorit pe 26 octombrie

Sfântul Dumitru din Salonic, prăznuit de români pe 26 octombrie, a trăit în secolul 4 și era ofiţer roman. A devenit în urma unei cariere prestigioase în armata romană guvernatorul al Salonicului.

Sfântul Dimitrie s-a născut, conform surselor scrise, câteva secole mai târziu, undeva în jurul anului 270 în provincia Iliricum. Ajunge proconsul al Salonicului şi ulterior martirizat în timpul persecuţiilor îndreptate de romani împotriva religiei creştine.

Devine, ulterior, sfânt după ce oamenii din zona Salonicului mărturisesc mai multe minuni pe care le atribuie martirului Dimitrie.

Sărbătoarea sa devine oficială în timpul imperiului bizantin. Este sărbătorit pe 26 octombrie în România şi pe 8 octombrie de bisericile de pe calendarul vechi cum sunt cele din Rusia sau Serbia.

În Evul Mediu devine unul dintre sfinţii militari, adică cei veneraţi în special de soldaţi în timpul războiului. Voievodul Ştefan cel Mare avea în timpul campaniilor militare pe care le-a purtat un steag cu însemnele Sfântului Dimitrie.

Sfântul Dimitrie cel nou sau Basarabov, sărbătorit pe 27 octombrie

Sfântul Dimitrie cel nou sau Basarabov, este sărbătorit pe 27 octombrie. El a trăit în secolul 13, conform surselor româneşti, sau în secolul 17, conform celor bulgăreşti.

Acesta a fost un păstor din satul Basarabovo care a devenit ulterior monah. În urma ascezei făcute lângă albia unui râu într-o mică grotă devine ulterior sfânt, mai ales după ce locuitorii din zonă spun că s-au întâmplat multe miracole şi vindecări în acea zonă.

Povestea Sfântului Dimitrie

Bucureştiul anului 1918. Un Bucureşti în război, ocupat de trupele germane. După ora 4 dimineaţă, clopotul Mitropoliei suna prelung. Îi anunţa pe locuitorii Capitalei o adevărată dramă: soldaţii bulgari au spart biserica şi au furat moaştele Sfântului Dumitru, protectorul Bucureştiului.

Populaţia, lovită de o epidemie de vărsat de negru, s-a răsculat: „ce ne facem fără făcătorul de minuni? Vrem Sfântuleţul înapoi!” Informat despre acest jaf de mitropolit, mareşalul Mackensen a făcut ca hoții să fie prinși la timp chiar de către militarIi germani.

Oasele au fost readuse imediat la Mitropolie. Bucureştenii erau exaltaţi: „Ai văzut, Sfântuleţul nostru nu s-a lăsat dus peste Dunăre!”, îşi spuneau oamenii. Această poveste reprezintă încă un episod al disputei bulgaro-române privind patrimoniul cultural. Bulgarii consideră în continuare că Sfântul Dumitru Basarabov e sfântul lor.

Cum au fost păstrate la București moaștele sfântului Dimitrie cel Nou

Generalul Peter Saltikov ia moaştele sfântului Dimitrie cel Nou în timpul unei campanii din secolul 18 în războiul cu Imperiul Otoman şi le trimite spre Rusia.

În Bucureşti însă, negostorul aromân Hagi Dimitrie şi mitropolitul Grigore, având un mare respect faţă de sfânt, reuşesc să negocieze cu Saltikov şi să păstreze moaştele sfântului Dimitrie cel Nou la Bucureşti în 1775.

Moaştele acestuia au fost scoase spre cinstire în timpul epidemiilor de ciumă şi holeră din 1815 şi 1830 de domnitorii Caragea şi Ghica. În 1955 Biserica decide generalizarea cultului.