„Ucideţi Timpul! Tăiaţi-i capul!”

Cele câteva certitudini pe care le am sunt toate dobândite din Ţara Minunilor. Iată una dintre ele:

„Alice privi curioasă peste umărul pălărierului (foto, dreapta):

-Nostim ceas. Arată ziua, dar nu arată ora.

-Şi de ce s-o arate? mormăi pălărierul. Ceasul tău arată anul?

-Fireşte că nu, dar asta numai pentru că anul durează atât de mult (…).

-Cred că aţi putea să vă treceţi vremea ceva mai bine decât s-o irosiţi cu ghicitori fără dezlegare.

-Dacă ai cunoaşte vremea cum o cunosc eu, făcu pălărierul, n-ai mai spune s-o irisiţi, ci să-l irosiţi, căci este el.

-Nu înţeleg ce vrei să spui! exclamă Alice.

-Cred şi eu că nu înţelegi! Sunt sigur că n-ai stat niciodată de vorbă cu Timpul!

-Se prea poate, răspunse Alice cu şovăială. Atâta ştiu că trebuie să bat timpii când îmi fac lecţia de muzică.

-Vezi, asta e! exclamă pălărierul. Timpul nu admite să-l baţi! Dacă te ai bine cu el, e în stare să facă orice vrei cu ceasornicul (…). Eu m-am certat cu timpul în martie trecut… chiar înainte de a se fi scrântit ăsta… (şi arătă cu linguriţa spre iepuraşul de martie). S-a întâmplat în timpul concertului cel mare dat de regina de cupă (…).Regina a sărit în picioare urlând: <Ucideţi Timpul! Tăiaţi-i capul!>… Şi de atunci încoace timpul nu mai vrea să facă nimic pentru mine: s-a oprit la orele şase”.