Românii din abatoarele germane, ținuți în condiții greu de imaginat. „Vin în ţară şi tot ce au câştigat dau la doctori”

  • Dinu a lucrat 12 ani în abatoare în UE, iar cel mai greu i-a fost în Germania
  • Dintr-un abator din Pașcani, anual pleacă 40% dintre angajați
  • Patronii români spun că muncitorii se întorc extenuați și bolnavi din Germania

Trimitem forță de muncă bine pregătită și primim carne ieftină din Germania. Mii de români lucrează în abatoarele de acolo. Dinu, un român care muncește de 12 ani în domeniu, mărturisește că în Germania s-a lovit de condiții inumane de muncă.

Dinu, fost muncitor: „Chestia cu Germania…da, este bătaie de joc totală, totală, în general, 90%. Cea mai nepotrivită țară unde ai putea să te duci să lucrezi, din punctul meu de vedere, este Germania. Chiar nu este ceea ce trebuie. Am fost și eu în aproape toată Europa, dar mai greu decât în Germania nu am muncit nicăieri. Și nici remunerația nu a fost, dacă stau să mă gândesc, chiar nu a fost ceea ce trebuia.”

Dinu a muncit la cinci abatoare din Germania și peste tot a găsit același lucru. Se uită în urmă și spune că nici el nu înțelege de ce s-a dus să lucreze acolo. Ce știe sigur e că nu s-ar întoarce niciodată și explică și de ce.

Dinu, fost muncitor: „Dacă lucrezi cu contract german, daca ești tânăr, atunci lucrezi și plătești la stat foarte mult. Eu nu văd motivația. Pentru ce ai pleca? Înainte era cu totul altceva, se lucra pe detașare. Se făceau angajări în România și plecai detașat la punctul de lucru în Germania.”

Vasile Pleșca are 250 de angajați la abatorul lui din Pașcani, județul Iași. În fiecare an, 40 la sută dintre cei cu care lucrează pleacă la muncă la firmele din vestul Europei.

Vasile Pleșca, proprietarul Avastar Pașcani: „Noi avem salariul mediu la Avastar în jur de 1.000 de euro brut. Și în Germania sau în Belgia, cât câștigă unul dintre ei? Prin firmele de intermediere, din ce știu, între 1.500 și 1.800 de euro.”

Când abatoarele din Occident sunt pline de români, în nord-estul țării noastre, patronii o iau de la capăt cu fiecare demisie. Pregătesc oameni de la zero, iar ei pleacă după doi, trei ani. Așa se face că România pune pe tavă forță de muncă gata pregătită.

Vasile Pleșca, proprietarul Avastar Pașcani: „Nu știm cum prețul cărnii e mai mic, chiar dacă au costul cu forța de muncă mai mare, dar au productivitate mult mai mare, deoarece au investit foarte mult în partea de automatizare. Acolo, lucrând în bandă, au o normă zilnică, iar dacă vorbim ca și rentabilitate, ei tranșează de patru, cinci ori mai mult decât tranșează la mine în unitate. Dacă la noi, să zicem, tranșează 800 kg – o tonă per om, acolo tranșează cinci tone per om, pe zi.”

Alexandru Șcheul are primul abator făcut după normele europene, în Suceava. Are 250 de angajați și se plânge că unul câte unul pleacă spre abatoarele din vestul Europei. Chiar dacă angajații câștigă între sapte și opt sute de euro net pe lună și au un program de cel mult șase ore pe zi. Mirajul teancului de bani îi ademenește pe măcelari, așa că se duc în Germania, cu speranța să câștige de trei ori mai mult. Nu știu însă, de la început, care este prețul pe care trebuie să-l plătească.

Alexandru Șcheul, proprietarul abatorului din Suceava: „Acolo este o muncă asiduă, nu e ca la noi. Vă spun sincer, eu am avut băieți care au plecat de la noi și au spus că nu se compară cu ce făceau aici, acolo lucrează 14-16 ore și schimbă trei-patru tricouri pe schimb, pentru că este o muncă pe bandă și acolo nu te așteaptă colegul. Îşi mănâncă sănătatea în primul rând şi după vin în ţară şi tot ce au câştigat dau la doctori.”