Alina Cîrjă, directoarea Liceului Româno-Finlandez: „Mi se pare o panică generalizată. Mi-e foarte teamă de dezumanizare”

  • Alina Cîrjă, directoarea Liceului Româno-Finlandez: „Aceasta de acum nu e școală. În afară de faptul că ne conectăm zilnic cu elevii, nu am senzația că ajung la ei, mi-e foarte teamă de dezumanizare”.
  • Alina Cîrjă: „Ar fi important și dacă ne-am vedea la școală o singură zi pe săptămână și să fie deschise creșele și after-school-urile. Trebuie să ne gândim la momentul când emitem factura, după această criză”.
  • Marian Râlea: „Ultimul spectacol pe care l-am jucat, în septembrie, înainte să reînchidă teatrele, a fost pentru un singur copil, în aer liber, pe TNB. Oamenii nu au mai venit din cauza fricii de Covid”.
  • Ianis Hagi: „Vreau să vină ziua când ajung să îi depășesc pe tatăl și pe unchiul meu. Așteptările de la mine sunt mari, dar motivația și ambiția sunt mai mari pentru mine”.

Alina Cîrjă este profesoară de la 21 de ani. Acum are 33 de ani și este directoarea Liceului Româno-Finlandez, pe care l-a înființat după grădiniță, nivelul primar și cel gimnazial.

Alina Cîrjă, despre cum i-a venit ideea înființării unei școli româno-finlandeze

Alina Cîrjă: „În primele căutări pe internet despre Finlanda apare educația. M-am dus acolo ca turist în 2008. La recepția hotelului am întrebat care e treaba cu școlile finlandeze, iar receptionera, care nu avea o educație înaltă, a început să povestească.

M-a ajutat să intru într-o școală: totul era minimalist, pereții plini de lucrările copiilor. Un europarlamentar român m-a pus în legătură cu un profesor finlandez și de aici a pornit ideea înființării unei școli româno-finlandeză în România.”

În 2008-2009 nu era așa urmărit învățământul finlandez și au fost uimiți că cineva vrea să învețe de la ei. Alina Cîrjă era atunci profesoară de engleză la o școală de stat.

Alina Cîrjă: „Dintr-o dată, în septembrie 2010 eram cu școala autorizată, lumea se uita la vârsta mea și pentru ei însemna că asta nu mă califică să fiu acolo. Am avut norocul să găsesc prima învățătoare excepțională, care e și acum cu noi.

Copiii de la grădiniță au vrut să rămână la școală, apoi au vrut și la gimnaziu și la liceu. Am terminat al treilea corp de clădire anul trecut. Am început cu 5 elevi acum avem 740, cu o medie de 18-20 într-o clasă”.

Numele de școală româno-finlandeză a fost privit cu mult respect, spune Alina Cîrjă.

Școala e în română, elevii studiază limbi străine precum engleza, spaniola. Finlandezii i-au spus de la început că motorul trebuie să fie românesc, să nu copieze, pentru că e vorba de altă cultură.

Alina Cîrjă: „Nu mi-am dorit o școală internațională”

Educația ar trebui centrată pe copil, e o teorie care spunea că fiecare element educațional trebuie centrat pe copil, nu pe profesor. „Noi luăm feedback și de la bucătar.”

Alina Cîrjă: „Educație centrată pe elev nu înseamnă că ne închinăm în fața copilului, ci că mă interesează fiecare copil în parte”.

În opinia directorului Liceului Româno-Finlandez, aceasta de acum nu e școală: „Nu pot să nu mă uit la elevii mei demotivați, au ochii roșii, nu se ridică de la calculator ore în șir. Mă îngrozește clasa a VIII-a care e în fața unei evaluări naționale. Mă sperie că pierd contactul cu colegii mei profesori, mi se pare o panică generalizată, toata lumea e speriată. În afară de faptul că ne conectăm zilnic cu elevii. Nu am senzația că ajung la ei, unul întreabă ce ați spus?, altuia i se oprește camera. Nu văd că putem așa pe termen lung, mă uit la colegii mei care îmi scriu îngrijorați cum fac cu evaluarea, nu știm cum să procedăm, nu avem un orizont de timp”.

Alina Cîrjă crede că after-school-urile și creșele pot rămâne deschise. Și măcar e o zi pe săptămână să poată veni copiii la școală, să aibă un orizont de timp. Pe de altă parte, ar trebuie pusă în practică descentralizarea: „Mai mare stres că ni se infectează copiii nu există, ne asumăm răspunderea, dar să fie niște contexte potrivite.”

Alina Cîrjă: „Vin de la o întâlnire din parc cu o parte din elevii mei cărora le sunt dirigintă, clasa a IX-a. Cele 5 săptămâni de școală au fost superbe, mâncam afară, ne bucuram chiar dacă mențineam distanța, unii erau doar pe monitor.

Imediat după școală plecau acasă, dar era bine și așa cum a fost, chiar limitat. Sănătatea mentală a acestor copiii e important, nu va fi bine când o să apară momentul să emitem factura. Mi-e foarte teamă de dezumanizare, nu le putem cuantifica în niște numere, o să crească analfabetismul disfunțional, lucurile vor fi și mai rele”.

Alina Cîrjă: „Descentralizarea e foarte importantă. Nu cred că ce merge la noi în școală merge peste tot”

Alina Cîrjă ar dori să aibă loc o dezbatere cu factorii decidenți, pentru a vedea ce e defăcut. „Descentralizarea e foarte importantă, nicio decizie nu poată fi luată global, nu cred că ce merge la noi în școală merge peste tot”.

Finlandezii aleg directorii și aceștia își organizează bugetul.

Acum, unele școli din Finlanda sunt închise din cauza cazurilor de coronavirus. Nimeni nu vrea să-și pună în pericol copiii și profesorii. Llibertatea de a trimite copiii la școală aparține familiei.

Copiii de la Liceul Româno-Finlandez vor să fie antreprenori, visează să pornească afaceri

Alina Cîrjă: „S-au obișnuit și cu purtatul măștii, e foarte greu pentru educatoare, mimica e foarte important. Profesorii de engleză nu mai pot fi înțeleși clar la pronunție.”

Alina Cîrjă spune că la Liceul Româno-Finlandez au înlocuit religia cu o materie care se cheamă Mai întâi caracterul – e vorba despre prietenie, loialitate, iar profesorii care predau acest curs, sunt mereu fruntași. ”Ne place să îi ridicam pe cei care excelează în sesnsul caracterului, dar și academic.”

Alina Cîrjă, despre experiența COVID-19 și cum a trecut prin boală

Alina Cîrjă a trecut și prin Covid și spune că experiența a speriat-o. „A fost îngrozitor că am stat acasă, prima oară când stau legat mai mult de 3 zile acasă, nu mi-am putut ține orele, m-am speriat că aveam senzația că nu se mai termină, a durat 10 zile.”

În final, Alina Cîrjă are un mesaj pentru părinți: „Dacă îți dorești pentru copilul tău să fie încurajat, să își descopere potențialul, chiar dacă acesta nu e matematica sau româna, hai să ne cunoaștem”.


Marian Râlea: „Copiii și acum mă strigă Magi”

Foto: Aleph News

Marian Râlea, care a jucat ultimul spectacol, în septembrie, înainte să reînchidă teatrele, pentru un singur copil, Cetatea poveștilor. „Cumpărase bilet, mama lui ne-a rugat să nu îl jucăm, dar l-am jucat.”

Ce crede Magicianul despre teatrul de după pandemie

Marian Râlea: „Se vor găsi alte forme teatrale de expresie. E foarte greu să înveți să faci un spectacol pe care nu știi dacă-l vei juca pe o scenă, poate înregistrăm, poate în online, poate o combinație.

Am făcut Noaptea bufonilor cu Alexa Visarion și n-am apucat să dăm premiera. S-au închis teatrele și am reușit să-l transmitem live, fără spectatori și aia a fost premiera. În august am mai jucat de două ori și s-au oprit spectacolele”.

Marian Râlea: „Dacă se reia va trebui să-l reînvățăm și să îl reinventăm, nu cred că se va juca la fel”.

Marian Râlea a povestit despre șansa de a lucra cu mari regizori: „Ei sunt vinovați că m-au distribuit. Ei m-au provocat dintotdeauna, șansa mea a fost să lucrez cu mari regizori, au venit cu texte extraordinare, mi-a fost mult mai ușor să mă descurc”.

Marian Râlea: „Eu nu cred în one man show, daca nu sunt conduse de un regizor, nu cred că un actor poate face singur, Nu cred în spectacolele de teatru fără regizor, el conduce acest fenomen, el e creierul, cum sunt fenomenele naturale, iar când el nu mai e în sală atunci devine actorul foarte important”.

Marian Râlea: „Copiii și acum mă strigă Magi”

Marian Râlea: „Aveam spectacole în fiecare duminică. A fost o întâmplare fericită. Eram în TVR, în ‘90. Până în ’90, noi, ăștia de comedie, nu puteam să intrăm în televiziune, c-așa era. Lucram la Mincinosul. Și colega mea, Ruxandra Ion a zis dacă nu vrea să facă o emisiune de copii.

Să fiu magician. Făcusem în acel an, cu deschiderea către Europa, o poveste Tinerețe fără bătrânețe cu niște copii. Și au fost invitați în emisiune să joace. Rucsandra m a rugat sa facem un filmulet la Bran după Spaima Zmeilor unde eu eram și tata și mama zmeilor, am luat copiii de la Tinerețe fără bătrânețe, am făcut un filmuleț extraordinar”.

Marian Râlea: „De fapt, era un joc, o mare joacă, peste 300 de filmulețe, stând cu cei mici alături am și furat de la ei naturalețea, neprihănitul. Copiii și acum mă strigă Magi”.

Teatrul de atunci versus teatrul de acum

Marian Râlea: „Noi am avut șansa să ne creăm libertăți și în vremea dinainte, eram pe scenă și ne dădea o alură de stăpâni ai locului. După ‘90 teatrul s-a eliberat, au existat niște experimente teatrale importante. Am încercat să le înțelegem – spectacole în spații neconvenționale, structuri care s-au modelat.

Am fost afară la festivaluri mari, ne-am dat seama că fiind respectați acolo că nu greșisem, că putem construi și noi aceste forme și structuri noi de teatru, care se regăsesc acum în mare parte în teatrul independent. Noi cei trecuti de prima tinerețe ne refugiem în sălile noastre că așa am fost crescuți, dar am fost lângă tot ce înseamnă teatrul independent”.

”Clădirea teatrului clasic are un spirit anume, cel al actorilor care au trecut pe acolo”.

Marian Râlea:Amza Pellea si Marin Moraru încercau să ne învețe ceva ce noi nu puteam să pricepem, și ne spuneau că vom înțelege când ei n-o să mai fie, ne certau la cursuri, plângeam toți apoi mergeam să mâncăm o ciorbă împreună și să bem un vin și să ne împăcăm. Pentru noi a fost un șoc când Amza a plecat dintre noi”.

Marian Râlea i-a făcut o declarație Rodicăi Mandache, în direct: „Rămâneți cea mai extraordinară parteneră din ultimele 4 luni, de când repetăm Conul Leonida față cu reacțiunea. Vă mulțumesc pentru că într-adevăr cu dvs mă simt altfel de actor, mai împlinit și vreau să vă aduc aminte de scenariul după Caragiale pe care l-am jucat împreună și nici eu nici dvs nu l-am înțeles”.

Magicianul își amintește de Ianis Hagi de când era mic, era mereu cu mingea după el. „Țin foarte mult la Ianis, cred în el și cred că duce mai departe numele tatălui. E greu să faci asta. Și în actorie e o povară a talentului, să faci carieră și să nu trădezi numele moștenit, Cred că fiecare are drumul lui.”


Ianis Hagi: „Sunt mândru că am reușit să port banderola de căpitan la Echipa Națională și numărul 10

Foto: Aleph News

Al treilea invitat al lui Marius Tucă, din Scoția, a fost Ianis Hagi, fericit pentru calificarea la Euro, de acum două zile, pentru a doua oară consecutiv a echipei României U21.

Ianis Hagi: „Sunt mândru că am reușit să port banderola de căpitan la Echipa Națională și numărul 10, mă face mult mai responsabil. E o presiune cu care m-am născut, lumea așteaptă foarte mult de la mine, sunt conștient de asta. Nimic nu mă mai poate doborî mental, de mic sunt în situații dificile, încerc să întorc partea negativă în parte pozitivă.”

Ianis Hagi: „Când te duci acasă și vezi ce părinți și ce unchi ai, așteptările sunt mari, dar motivația și ambiția sunt mai mari pentru mine, vreau să vină ziua când ajung să îi depășesc.”

Ianis Hagi spune că are încredere în generația care vine din spate, că vor fi rezultate cu încredere și continuitate. „Generatia care vine din spate e logic să fie următoarea echipă națională, e un pas mare, dar am încredere că majoritatea din noi îl vom face.”

Fotbalul și viața în Scoția pentru Ianis Hagi

Ianis Hagi:Mai mult de casă, antrenament și o dată pe săptămână la supermarket pentru cumpărături, nu fac altceva. Ne ferim cât mai mult de virus, e greu și pentru noi, dar cred că pentru suporteri e de două ori mai greu decât e pentru noi. Am jucat cu stadionul plin și acasă și în deplasare, ei trăiesc pentru fotbal, mai ales pentru Rangers. Nu te mai bucuri la fel la victorie, nu mai e același entuziasm.”

Ianis mărturisește că își gătește singur în Scoția, pui, vită, pește. Comandă rar mâncare.

Despre antrenorul Steven Gerrard, Ianis Hagi spune că învăță de la el în fiecare zi. „Sunt cu ochii și urechile deschise, sunt norocos că până la vârsta asta am avut antrenori foste legende ale fotbalului.”