- Povestea spune că, în timp ce restul grupului se concentra asupra altor lucruri, Waters a început să scrie materialul pentru The Wall.
- Waters a compus cea mai mare parte a discului, Gilmour fiind coautor la unele piese.
- După lansarea albumului, tensiunea dintre Waters și restul trupei a crescut.
Este bine cunoscut faptul că albumul Pink Floyd din 1979, The Wall, a grăbit sfârșitul formației clasice a trupei. Reflectând acest lucru, în timpul producției, claviaturistul Richard Wright a fost concediat de către creierul creativ Roger Waters, rămânând doar ca muzician salariat în timp ce Waters își strângea controlul asupra procedurilor, scrie Far Out.
Povestea spune că, în timp ce restul grupului se concentra asupra altor lucruri, Waters a început să scrie materialul pentru The Wall, albumul concept urmărind un rockstar obosit, bazat pe el însuși și pe fostul lider și compozitor al trupei, Syd Barrett. Waters a compus cea mai mare parte a discului, Gilmour fiind coautor la „Comfortably Numb”, „Young Lust” și „Run Like Hell”, iar producătorul Bob Ezrin a primit un credit de scriere pentru „The Trial”.
După lansarea albumului „The Wall”, tensiunea dintre Waters și restul trupei a crescut, el fiind cazat în hoteluri diferite de ale acestora în timpul turneului. Câțiva ani mai târziu, după lansarea albumului „The Final Cut” din 1983 și apariția albumului de debut solo al lui Roger Waters din 1984, „The Pros and Cons of Hitch Hiking”, The Wall avea să devină un subiect delicat în schisma acerbă dintre el și Pink Floyd.
În 1990, după ce Zidul Berlinului a căzut în anul precedent, Waters a susținut spectacolul live, devenit acum iconic, The Wall – Live In Berlin, care a prezentat mai multe distincții față de producția Pink Floyd. În ciuda celor peste 350.000 de persoane care au asistat la spectacol și a invitaților de marcă, precum Joni Mitchell, Scorpions, Tim Curry și membri ai trupei The Band, artistul tot nu a putut scăpa de sentimentul că albumul era asociat cu Pink Floyd și că nimeni nu știa despre ce este vorba cu adevărat.
În acel an, Roger a stat de vorbă cu Q Magazine și a fost întrebat dacă The Wall – Live In Berlin a fost o demonstrație de forță îndreptată spre Gilmour și Mason. Aici, el a subliniat marele său regret că The Wall este înțeles greșit și ținut minte ca fiind un album Pink Floyd și nu al său.
Citește și