25 octombrie – Ziua Armatei României

• Armata nu a avut o zi a ei până la venirea comuniștilor.
• Sărbătoarea Zilei Armatei României este legată de o victorie comună cu armata sovietică.
• Alte date când ar putea fi serbată Armata ar putea avea legătură cu luptele de la Mărășești sau domnia lui Cuza.

Sărbătorim pe 25 octombrie Ziua Armatei României, simbol al eliberării și reîntregirii teritoriului național în Al Doilea Război Mondial.

La 25 octombrie 1944, militarii români și cei sovietici reușesc, prin cucerirea oraşului Carei și atingerea vechii frontiere româno-maghiare, în apropierea satului Urziceni, încheierea acţiunii de eliberare a Ardealului de Nord, reîntregirea cu Transilvania și curățarea întregului teritoriu de trupele naziste.

În campaniile celui de Al Doilea Război Mondial, efortul de război al Armatei Române a implicat dislocarea pe front a aproximativ 540.000 de militari, dintre care peste 90.000 şi-au pierdut viaţa, aproape 60.000 au fost daţi dispăruţi, iar peste 330.000 au fost răniţi în luptă, arată MApN.

Chiar dacă astăzi se vorbește de eliberarea „ultimei brazde de pământ românesc” situația la acel moment a fost puțin diferită. În primul rând, toate teritoriile eliberate au intrat în administrarea militară sovietică, iar despre eliberarea regiunilor Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, pentru care românii au și intrat în război, nici nu se punea problema.

Până la venirea comuniștilor, Armata României nu a avut o zi a ei, deoarece militarii erau omagiați de Ziua Eroilor. După încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, Ziua Armatei Române a fost stabilită, pentru prima dată, prin Decretul 125 din 20 iulie 1951, pentru 2 octombrie, dată legată de anul 1943, când Stalin a aprobat constituirea, pe teritoriul URSS, a Diviziei de voluntari „Tudor Vladimirescu” . Din 1959, după retragerea armatei sovietice, comuniștii români au ales data de 25 octombrie pentru Ziua Armatei, prin Decretul 381 din 1 octombrie 1959, arată istoricul și jurnalistul colonel Florin Șperlea.

Tocmai din această cauză, după Revoluția din 1989, au fost discuții în spațiul public privind semnificația și chiar schimbarea Zilei Armatei în altă dată decât 25 octombrie.

Ziua Armatei coincidea cu Ziua Regelui Mihai I

O altă controversă este legată de faptul că Ziua Armatei coincide cu Ziua Regelui Mihai I și este chiar o enigmă cum comuniștii au acceptat acest lucru.

Theodor Paleologu, de exemplu, declara pe 25 octombrie 2019 că „Ziua Armatei și Ziua Regelui Mihai sunt indisolubil legate. ” Cu toate acestea, istoricul militar colonel în rezervă Ion Giurcă a declarat pentru Monitorul Apărării și Securității că nu au fost găsite în arhive documente care să dovedească o legătură a victoriei din 25 octombrie 1944 cu Ziua Regelui Mihai I.

Mihai I s-a născut pe 25 octombrie 1921, la Sinaia, și a domnit ca Rege al României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947 și a decedat la 5 decembrie 2017, la reședința privată din Elveția.

Chiar dacă se spune că generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei a 4-a Române, care a condus eliberarea Ardealului de Nord, ar fi dedicat victoria Regelui Mihai I, în ordinul de zi semnat imediat după eliberarea țării, se specifica doar: „Peste veacuri veți fi slăviți, voi ofițeri și ostași care ați eliberat Ardealul. (…) Încrezători în destinul neamului și luând pildă de la cei ce au pus patria mai presus decât viața, continuăm lupta strâns uniți în jurul steagului și tronului” .

O propunere pentru Ziua Armatei este victoria de la Mărășești, la 6 august 1917

Istoricul și jurnalistul militar colonel Florin Șperlea precizează, în articolul 25 Octombrie, avatarurile unei sărbători militare, că „discuțiile, în centrul cărora s-au aflat mai multe propuneri pentru schimbarea acestei zile (una din sugestiile care s-au bucurat de o largă susținere fiind ziua victoriei de la Mărășești, la 6 august 1917), plecau de la o realitate istorică ignorată până atunci din motive lesne de înțeles: cum se putea vorbi de eliberarea «ultimei palme» de pământ românesc, la 25 octombrie 1944, în condițiile în care teritoriul pentru care luptaseră ostașii români trecuse, arbitrar, sub administraţie militară sovietică (până la 9 martie 1945), iar Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, teritoriile pentru care România intrase în Al Doilea Război Mondial, se aflau în continuare sub ocupaţie sovietică? ”

Când vine vorba de sărbătorirea Zilei Armatei, principalele ceremonii au loc la Monumentul Eroilor din fața Universității Naționale de Apărare, care, însă, îi omagiază doar militarii căzuți în campania din vest.

„Semnificativ, poate, este și faptul că Monumentul Eroilor din fața fostei Școli Superioare de Război, astăzi Universitatea Națională de Apărare «Carol I» , ridicat în 1957, continuă, la 30 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, să fie locul în care se depun coroane de flori cu diferite prilejuri comemorative, dar inscripția de pe soclu rămâne una elogioasă exclusiv pentru cei căzuți în luptele armatei române împotriva Germaniei naziste, în anii 1944-1945” , consideră Florin Șperlea.

Propunerea pentru Ziua Armatei la 6 august 1917, victoria de la Mărășești, are noimă deoarece atunci a fost pusă în practică lozinca nemuritoare „Pe aici nu se trece” și a contribuit la realizarea României Mari. Conform istoricului Manuel Stănescu, victoria românilor „a fost un miracol. Chiar a fost. El s-a datorat mai multor factori. A salvat existența României și ne-a dat un imens avantaj moral la Conferința de Pace. ”

Oficiul Național pentru Cultul Eroilor arată că Armata României a suferit  pierderi grele în Primul Război Mondial: 330.000 de militari au căzut în lupte sau seceraţi de boli, dintre care 85.000 (ofiţeri şi soldaţi), căzuţi pe câmpul de luptă, la care se adăugau circa 155.000 (de ofiţeri şi trupă), morţi dintre răniţii şi bolnavii din spitale, 60.000 ofiţeri şi trupă morţi din rândul prizonierilor.

O altă propunere pentru Ziua Armatei este legată de voievodul Alexandru Ioan Cuza

Reformele realizate de Cuza au dus la modernizarea și înarmarea forțelor militare și formarea principalelor comandamente și unități militare, inclusiv a Statului Major al Apărării, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 din 12 noiembrie 1859, când a fost înfiinţat un Corp de stat major general al Armatei Principatelor Unite, dependent în atribuţiunile sale de ministerele de Război, existente în fiecare principat.

Una dintre cele mai importante decizii luate pentru crearea unei armate unitare a fost înființarea Tabărei de la Floreşti, în perioada aprilie-septembrie1859, unde au participat 12.000 de militari organizați în 10 batalioane de infanterie de linie, 6 escadroane ele cavalerie, 6 escadroane de dorobanţi, un batalion de grăniceri, două baterii de artilerie şi personal auxiliar.

Principala realizare pe plan organizatoric a rămas decretarea legii de organizare a armatei la finalul anului 1864, dar și modernizarea unităților militare cu

„Epoca domniei lui Al. I. Cuza a reprezentat un hotărâtor moment de cotitură în istoria militară a României moderne. De aceea, îl putem numi pe domnitorul Al. I. Cuza, pe drept cuvînt, ctitorul armatei române moderne” , arată istoricul Petre Abrudan în lucrarea: Alexandru Ioan Cuza – Făuritorul Armatei Moderne.