• Pe 31 decembrie 1989 a fost abolită pedeapsa cu moartea în România
  • Au fost uciși în total 367 de oameni
  • Printre aceștia se numără și Ion Râmaru sau Gheorghe Ștefănescu

Ion Iliescu, fost președinte al României: „Stimați cetățeni ai României, ne apropiem de sfârșitul unui an care, pentru țara noastră, a marcat un moment de cotitură istorică.”



Așa și-a început Ion Iliescu discursul susținut pe 31 decembrie 1989. Înainte de Anul Nou, România se pregătea de o nouă viață: viața fără comunism. Tot atunci, Ion Iliescu anunța abolirea pedepsei cu moartea în România. Decretul a intrat pe vigoare pe 7 ianuarie.

De-a lungul timpului, România a avut un „du-te-vino” în privința pedepsei cu moartea: a fost abolită, apoi reintrodusă de mai multe ori. Din 1969 până în 1989, 367 de oameni au fost executați. Ultimii au fost chiar soții Ceaușescu.

Cristina Păiușan-Nuică, istoric: „Momentul ales – ultima zi a anului 1989 și momentul în care Revoluția câștigase și se trecea la o altă etapă din istoria României – a fost un moment simbolic.”

Pedeapsa cu moartea era pronunțată pentru fapte deosebit de grave, atentate, infracțiuni contra păcii și umanității, dar și atentat la siguranța statului, infracțiunile economice sau trădarea.

Cum se aplicau execuțiile în România relatează Constantin Udrea, fost judecător militar.

Recomandări

CIOLACU: AVEM COALIȚIE
ZELE CREDE-N ADERARE
NEGOCIERI FĂRĂ SFÂRȘIT
UNDE TE DISTREZI ÎN PARIS
SUSPECTUL E ARESTAT
LARA NU VREA LA SENAT

Constantin Udrea, fost judecător militar: „Persoanele condamnate la moarte erau executate prin împușcare. Aceasta erau modalitatea. Împușcarea avea loc în locurile de detenție de regulă, în condiții anume pregătite, amenajate. A transpirat foarte puțin despre modalitatea în care se făcea, dar legea prevedea expres: executare prin împușcare.”

Constantin Udrea spune că dictatura de dinainte de 1989 încerca să-și pună amprenta inclusiv asupra justiției. Iar un rol important îl aveau procurorii.

Constantin Udrea, fost judecător militar: „Pe vremea respectivă, în cauzele de acest gen, ancheta era netransparentă, fie că era făcută de procurorii militari, fie de ceilalți procurori. Pot să spun cu certitudine că atunci când se dorea ceva, se realiza. Au fost abuzuri, negreșit, care erau o consecință a trăsăturii statului nostru, care era o dictatură.”

Printre românii condamnați la moarte se numără și cel mai cunoscut caz, cel al lui Ion Râmaru, un criminal în serie care a terorizat Bucureștiul în anii 70. A comis 4 omoruri și mai multe violuri. Mai e și cazul lui Gheorghe Ștefănescu, care a pus pe picioare „afacerea Bachus”.

Cristina Păiușan-Nuică, istoric: „A făcut comerț cu băuturi alcoolice timp de mulți ani. A fost prins, a fost condamnat pentru delapidare cu consecințe extrem de grave. A fost executat la 4 decembrie 1981. El a făcut o cerere de grațiere, care i-a fost refuzată de Ceaușescu. Nicolae Ceaușescu care folosea grațierea destul de des pentru a-și crea o bună imagine.”