Adrian Sârbu, de Ziua Mondială a Libertății Presei: „Aleph se distinge prin respectul religios față de adevăr. Cea mai gravă problemă a României sunt informatorii de opinie, jurnaliștii acoperiți, ghidonați de Securitate”

• Adrian Sârbu: „Când e atâta fake, atâta propagandă, e nevoie și de adevăr. Aleph s-a născut exact pentru această misiune”
• Adrian Sârbu: Fake-ul a infectat, ca o scabie, viața publică.
• Adrian Sârbu: Noi avem încredere fundamentală în dreptul și obligația de a gândi liber, de a crede în libertatea presei, de a promova autenticul în contradicție cu fake-ul, care e omniprezent la toate nivelurile în societate.

Nimic din ceea ce este omenesc NU poate să îi fie interzis jurnalistului, atât timp cât ea sau el se află în căutarea adevărului.

Limitarea libertății jurnalistului este o crimă.

GÂNDEȘTE LIBER și EXPRIMĂ-TE CA ATARE!

Despre Ziua Mondială a Libertății Presei a vorbit Adrian Sârbu, la Aleph News.

Cine mai e presa astăzi?

Adrian Sârbu: „Teoretic instituțiile de presă, care angajează jurnaliști profesioniști. Practic oricine are un tip de exprimare, mai ales în social media, în zona jurnalismului, adica știri, comentarii în special despre subiecte de interes public.

Presa nu mai e presă. Mai ales că acest cuvant e și puțin desuet, a evoluat de la presă la media. Presa se referea mai ales la ziare.

A apărut media electronica, radio, televiziunea, internetul, social media, A.I.… Deci presa e oricine scrie despre subiecte jurnalistice”.

Este presa liberă în România?

Adrian Sârbu: „Presa e foarte liberă în România, până în momentul în care ajunge la spectator..că vorbim de presa audiovizuală, cititor sau ascultător. În acest moment ea nu mai este liberă. Sau e liberă, dar vorbeste „în pernă”. Cel mai „hot” mijloc – televiziunea – e restricționată de monopolizarea distribuției de 3 companii – în primul rând Digi, cu un procent de 78% în distribuția televiziunii, lucru complet ilegal și ignorat de autorități. De ce? Pentru că Digi e un outlet, un difuzor, ca să nu zic o voce a unor instituții care se numesc de „apărare a cetățeanului”. Nu prea ne apără, ba din contră.

Principala problemă – că ăsta e cuvântul, problemă – a libertății presei este obstrucționarea distribuției. Iar asta începe să apară și pe social, pe internet, mai ales pe social. Și asta vine de la politrucii de la Bruxelles, nu de la politrucii noștri. Bruxelles se remarcă prin acțiuni de cenzură absolut odioase, punctate și de Vicepreședintele SUA, și de Președintele SUA.

Cu Moscova suntem obișnuiți – face ce vrea în media. Dar Bruxelles face pași catre un ecosistem de cenzură nemapoimenit, pentru că își permit acesti birocrați – tot niște politruci care au acaparat puterea în Europa, unde liderii nu există, conducerea e obedientă.

Bruxelles s-a constituit, culmea, „în numele libertății” fiecărui cetățean, într-o entitate de cenzură. Este presa liberă în România? În principiu, da. Poți să zici ce vrei, nu te arestează azi. Principala obstrucție la libertatea presei este ajungerea la spectator, la cititor, care teoretic nu poate fi obstrucționată. În practică este. Iar la televizor, situația e foarte gravă.

A doua obstrucție sau limitare foarte serioasă este resursa financiară.

Entitățile de presă sunt de două categorii, trei practic. Prima este presa de stat guvernamentală, instituțională – care disprețuiește presa privată -și care generează mesaje controlate și campanii. Acum vedem că suntem în mijlocul unei ciocniri de campanii pro-Bolojan și contra-Bolojan, pro-AUR și contra-AUR… pro-Grindeanu și contra-Grindeanu… toate aceste campanii sunt generate de departamentele de comunicare ale partidelor și ale diverselor entități guvernamentale care, pe banii noștri, fac propagandă. Pentru cine? Pentru cei de acolo.

Al doilea nivel este un segment care și-a făcut loc în presa din România. Bolojan comunică pe Facebook, pe X.. o fi și pe TikTok, alături de alți „bolojeni”. Deci, practic, ei sunt o entitate, entitatea numită Bolojan, entitatea anumită Grindianu, care comunică direct sau entitatea PSD, PNL și așa mai departe. Practic este o entitate care comunică direct. Această comunicare nu se încadrează în regulile presei, dar ea este presă, pentru că îți ocupă un segment foarte important din ceea ce numim vocea presei. Plus că, al doilea nivel de instituții ale lor, cele finanțate de ei sau controlate de securitate, amplifică mesajele astea în funcție de cum sunt arondate, adică de cine le ține lanțul.  

Din Bugetul României, partidele primesc bani care se duc spre presă. Presa este finanțată direct sau indirect de partide.

Sunt entități unde proprietarii au fost sau sunt șantajați, unii au fost băgați în pârnaie. Băsescu a început această operație de distrugere a libertății presei….Îți place, nu-ți place, l-a băgat pe Voiculescu în pârnaie. Îți place, nu-ți place, l-a băgat pe Vîntu în pârnaie…

Deci al doilea nivel de nelibertate a presei este presa – semnificativă, ca și volum de voce – care este finanțată, direct sau indirect, de partide și de „Secu” și care, de asemenea, este șantajată prin proprietari care au fost puțin pedepsiți. De ce? Pentru că în anumite momente ale istoriei noastre au crezut în libertatea presei și jurnaliștilor, evident, au fost lăsați liber să spună tot ce gândesc. Urmarea este, statul, Guvernul, Președintele, prin „mâna curată a Securității” le-a creat ăstora dosare, i-a băgat în pârnaie și i-a calmat.

Al treilea nivel – sau grup de presă – sunt în general entitățile care sunt obstrucționate la distribuție, nu sunt luate în seamă – cât de mici sau cât de mari sunt, nu contează – și care, cel puțin principial, dacă nu și constant prin exprimare, cred în nevoia de libertate a presei. De ce? Pentru că, atunci când e atâta fake, când e atâta propagandă, mai e totuși loc și să spui adevărul, da? Aleph s-a născut ca să facă parte din această categorie, în care, sigur, poți fi fracturat, poți fi faultat la televiziunea de cablu – dar puțin mai greu în internet, puțin mai greu în social. Până la urmă, dacă vrei să-ți găsești publicul, ți-l găsești. Publicul așteaptă mesaje credibile, pentru că muniția principală, moneda principală a presei libere, este credibilitatea.

În anii ’90, eram foarte activ cu autoritățile să nu recruteze informatori și cetățeni acoperiți în presă. Astăzi, presa este înțesată de cetățeni care au lanțul în altă parte și, evident, se constituie drept formatori de opinie. Nu, ei sunt informatori de opinie. Îi vezi instantaneu activându-se în momente de conflict sau când opinia trebuie, într-un fel sau altul, întărită pro sau contra în privința unei idei sau unei persoane.

Au rețele de jurnaliști acoperiți pe care îi ghidonează. De aceea, aparent există libertate în presă, dar dacă ai deranjat pe cineva, culmea, te atacă exact colegul tău. Este cel mai grav aspect al libertății presei în România. Acceptăm ca jurnaliștii să devină informatori de opinie, ba să se mai constituie și ca influenceri. Asta e cea mai gravă problemă a României.

Din punct de vedere economic, presa este manipulată, controlată, influențată. În momentul în care ești șantajabil, când ți-e frică, nu mai ești jurnalist, chiar dacă scrie pe tine jurnalist.

Din nefericire, noi n-am avut comunitate de jurnaliști înainte de 89. După Revoluție s-a născut o mișcare puternică, și am crezut în capacitatea comunității jurnalistice de a influența România și a funcționat până în 2004. Încet-încet, s-a stins asta. Acum avem o situație de „instabilitate”, că tot se folosește acum.

Cel mai mare abuz, atentat la adresa libertății presei a fost anularea alegerilor și fake-urile livrate de instituțiile de presă, care habar n-au avut cum a ajuns Georgescu să ia locul întâi sau doi. Nici nu mai există jurnalist de investigație în România”.

În epoca A.I.-ului, libertatea presei este și libertatea fake-ului?

Adrian Sârbu: „Acum suntem într-un moment de inflexiune a istoriei, a civilizației. A apărut brusc un concurent – brusc, nu mai suntem cei mai deștepți din curtea școlii. Am creat un geniu, un diavol în eprubetă, adică Inteligența Artificială. Eu sunt bucuros. Suntem într-o epocă a extensiei libertății. Eu cred că A.I.-ul este o nouă deschidere pentru omul jurnalist. A.I.-ul te eliberează de orice limitare. Iar omul smart, căruia noi ne adresăm, are discernământ”.

Care e misiunea Aleph?

Adrian Sârbu: „Când e atâta fake, atâta propagandă, e nevoie și de adevăr. Aleph s-a născut exact pentru această misiune. Dacă vrei să-ți găsești publicul, ți-l găsești. Publicul așteaptă credibilitate. Publicul se duce unde e starea de confort. Și dacă starea de confort e acolo unde e adevărul, rămâne. Fake-ul a infectat, ca o scabie, viața publică. Aleph se distinge prin respectul religios față de adevăr. Noi avem o încredere fundamentală în dreptul și obligația de a gândi liber, de a crede în libertatea presei, de a promova autenticul în contradicție cu falsul, cu fake-ul care e omniprezent la toate nivelurile în societate. Ne adresăm omului educat, suficient material, care simte valorile pe care le respectăm în presă”.