- Un sondaj Mediafax-ZF-Aleph News arată că 73% dintre respondenți susțin că trebuie introduse prin lege criteriile de guvernanță și practicile de angajare, de selectare a resursei umane și a bunei administrări din companiile private și corporații
- În România, s-au format în administrația publică locală și centrală nuclee oligarhice care au promovat incompetența, șmecheria și au prăduit bani publici în interese personale și de grup
- Statul român nu funcționează pe principii bazate pe merit, pe vot direct și control asupra acelui votat, ci pe o “democrație a partidelor”, în care incompetența se reproduce, impostura este singura formă de promovare și autopromovare, cu un cost bugetar uriaș pentru plătitorul de taxe, afirmă Adrian Sârbu.
Hofi: Prima întrebare era dacă ești de acord că în instituțiile publice trebuie introduse prin lege criteriile de guvernanță și practicile de angajare, de selectare a resursei umane și a bunei administrări din companiile private și corporații. 73% consideră, dle Sârbu, că trebuie să implementăm toate aceste măsuri din companiile private și corporații.
Adrian Sârbu: România în 1989 habar n-avea ce însemna guvernanță corporativă. Și s-a întâmplat atunci ceva. Unii, noi, ne-am apucat să învățăm și am crescut încet-încet România asta până la GDP de 370 miliarde. Prin propriul nostru efort, prin concurență cu străinii, prin prezența străinilor. Că tot îî înjurăm pe străini. Străinii ani de zile au format resursa umană în România din punct de vedere al competenței. Nu mai vorbesc din punct de vedere al abilităților de a opera echipamente. O parte români, pâș-pâș cu pătura în cap, atenție, pe principii de democrație s-au agregat în găști-gășculețe, partide-partidulețe a nivel local și s-au creat nuclee oligarhice.
Și i-am lăsat pe acești șmecheri. Deci nu sunt fraieri, sunt șmecheri. Și știi care-i paradoxul? Incompetenți. Șmecheria este abilitatea acestei imposturi în care ne explică: “domnule, noi facem, noi în interesul României”. Ce să mai vorbim, că sunt atât de cunoscute toate practicile, de cheltuire a banului public, nu în interesul public.
Asta e problema noastră. Acești cetățeni au ocupat bugetul României. Ce spune spectatorul nostru. Zice “domnule, nici nu mă mai interesează asta, dar aș vrea să fie competenți”.
Și aici este durerea cea mai mare a noastră, “domnule, ăștia prăduiesc banii, nu-i valorifică”.
Dacă noi am construi sectorul public după principiile de corporație…
Nemo: Cum arată principiile de guvernanță corporatistă?
Adrian Sârbu: Avem atâtea reguli ultrasimple. Totul se bazează pe răspundere. Da, ia uite principiu corectitudine. Oho, la noi, la români, șmecherul cum să fie corect? Corectitudinea este o non-calitate a șmecherului. Transparența? Adică cum să-i arăt eu de unde am ceasurile au, de unde am mașina sau ce fac eu sau ce decizii iau? Că asta au spus aici. Criterii de guvernanță și practici de angajare dintr-o corporație. Să nu vii să-mi explici că e altceva. În sectorul privat, ai un acționar, ești tu. Ești acționar. În statul român ești votant, ești acționar, ești un cetățean care trebuie să beneficieze de ceea ce se întâmplă în stat. Ce să beneficieze? Nu avem autostrăzi, n-avem infrastructură feroviară, n-avem aeroporturi, n-avem de-aia, n-avem de-aia. Astea toate trebuiau făcute de cei care se numesc manageri, miniștri, spune-le cum vrei, din sectorul public. Du-te mai departe. Pentru mine ca investitor la Apple, ca investitor la Microsoft, ăla dacă nu-mi dă bani, îmi iau bani și-i pun la Nemo, în firmă. Deci, să am un consiliu de administrație…
Nemo: În stat nu pot să-mi iau bani de acolo să zic “nu vă plătesc taxe, mă duc la alt stat”.
Adrian Sârbu: Exact. Mă duc să-i investesc în Estonia. Bugetul public este investiția noastră, din taxe și contribuții. Pur investiție. Consiliul de Administrație al unei întreprinderi, cetățeni care răspund de bani, și sunt selectați, Parlamentul, reprezentanții noștri, consiliile locale, consiliile județene. Cine sunt ăștia? Sunt ăia care reprezintă interesul tău. Tocmai ne-a spus spectatorul acum două săptămâni că n-au niciun fel de afinitate pentru interesul lui local.
Deci, hai să rezolvăm ca noi votantul de sus să ajungem să votăm direct consiliul de administrație. Parlamentul, consilii locale și județene și orice forme în zona de responsabilizare, de control și după aceea mergem mai departe unde avem managementul. Cine e managementul în România? Orice șef din Guvern. Pe acest management, noi am ajuns la concluzia că parte din el trebuie votat pentru că, cine e făcut manager? Am discutat. De Ionel. “Cine ești Ionel”? “Sunt unul care nu știu să fac nimic. Nu mi-a mers nici la școală ca lumea, că nu îmi place școala”. “Da, dar ce vrei să faci”? “Domnule, vreau să fiu loial”. “Cui?” “Dă-mi un șef să-i fiu loial”. “Uite-ți dau șeful de aici, din comună, de la partid”.
După ce reușești să-i fii lui loial, îi bagi un cuțit în spate și promovezi la județ și de la județ te duci foarte ușor mai departe și ești loial, cui apuci să-i fii loial la nivel central. Și așa ajungi într-o zi, Ionele în care, după vreo 10-15 ani în care ai făcut nimic, dar ai avut o singură preocupare să fii loial partidului, ca pe vremea Partidului Comunist, ești întrebat: “Ionele, tu ce știi să faci?” “Nimic”. “E perfect. Ia du-te la Ministerul Tehnologiei”. “Păi nu știu să fac nimic”. “Păi nu-i nevoie”. Adică cum nu-i nevoie?” “Păi tu ești ministru și ești ministru pe linie de partid și o să ai sub tine niște cetățeni care știu să facă”. Și-ai ajuns acolo, Ionel, nu zic de tine, Hofi. A ajuns Ionel colo și ce să vadă sub el?
Tot unii care nu știu să facă nimic, că sunt puși politic de la partidul partener, de la partidul ălălalt, au rămas de la vechiul partid, nu poate să fie scoși. Rudă cu ăla, prietena, ca să nu zic amanta 1,2,3 al lui celuilalt și tot așa. El vede că sub el, el e ministru, sub el secretar de stat, tot nimic nu știu să facă. Tot incompetenți, poate n-au aceleași calități de impostor. Adică să probeze, să mimeze, să fake-uiască că fac ceva. Și, sigur, știu să vorbească în numele partidului, care n-are niciun fel de program politic, și nici economic, și nici strategie.
După care Ionel se uită mai jos. Ce să vadă? Directori general. Câți? Câtă frunză, câtă iarbă. “Și de unde e ăsta? Să-l dau afară că nu-i bun. Să vină unul care știe”. “N-ai cum să-l dai afară, că ăsta-i a lui ăla care-i a lu ăla care a fost pus de ăla de la județul cutare”, că directorii generali se împart la județe. Adică fiecare județ își ia cât un director general. De ce? Sunt job-urile cele mai bune. De ce? Ei dau banii, voi ăștia, politicii, doar semnați și eventual vă duceți și pe la procuratură după ce ați semnat. Aaa, văsăzică nici directorii generali nu sunt competenți. Și cine mai e competent? De ce mai e nevoie să fie cineva competent?
Ăsta nu e un principiu bazat pe promovare, pe merit, pe vot direct și control asupra acelui votat. Este ceva ce a crescut pe corpul democrației românești, această construcție aberantă care se numește democrația partidelor. Și astăzi România e două Românii. Ăștia 1,3 milioane de bugetari care trăiesc din banii noștri cu 130 de miliarde și restul, care trăim din restul și care generăm aceste 130 de miliarde.
Democrația a deraiat. Incompetența se reproduce, impostura este singura formă de promovare și autopromovare. Rezultatul este un cost uriaș bugetar pe spinarea plătitorului de taxe, o non-performanță a sectorului public din România pentru că în sectorul public lucrează cetățenii care fug de sectorul privat, fug de competiție, fug de răspundere, fug de măsurarea performanței. Nu mi se pare normal.
Rezultatele sondajului Mediafax- ZF- Aleph News:
- Ai fost de acord că bugetarii, 1,3 milioane:
- sunt plătiți din taxele și contribuțiile tale
- sunt selectați pe criterii politice, în funcție de interesele partidelor și nu pe competență și profesionalism
- îți cheltuie banii după interesele lor, fără nicio posibilitate de control a mandatului din partea ta
Ești de acord că în instituțiile publice trebuie introduse prin lege criteriile de guvernanță și practicile de angajare, de selectare a resursei umane și a bunei administrări din companiile private și corporații?
DA- 73%
NU- 27%
2. În condițiile revoluției tehnologice poți avea acces la serviciile guvernamentale rapid și nealterat prin intermediul e-platformelor asistate de inteligența artificială.
Ești de acord că funcțiile guvernamentale trebuie reconcepute, limitate, digitalizate, executate și de sectorul privat, în așa fel încât să-ți servească rapid nevoile și interesele legitime la costurile cele mai mici?
DA- 77%
NU – 23%
3. Ai fost de acord că:
- serviciul public trebuie să fie de cea mai înaltă competență
- principalele funcții publice trebuie alese direct
- nimeni nu poate ocupa o funcție publică mai mult de două mandate
- într-o funcție publică, cel care e ales trebuie să prezinte un proiect și să raporteze anual executarea mandatului în fața celui care l-a votat
Ești de acord ca atunci când ți se cere să ocupi o funcție publică de cel puțin un mandat?
DA- 86%
NU -14%
Citește și