Adrian Sârbu: Sunt lebăda neagră în care NU crezi, schimbarea

• Schimbarea te sperie. Ai crezut în oameni serioși, onești, care te-au dezamăgit
• De ce ai crede într-o lebădă neagră? Cum ai putea să crezi în ceva ce NU vezi?!
• Cum ai putea să-nțelegi misterul, inefabilul unei lebede pe care n-o aștepți?

Sunt lebăda neagră în care NU crezi.
Schimbarea.
Crezi că ȘTII PE CE LUME TRĂIEȘTI.
Și crezi că orice schimbare,
În viața TA,
NU poate fi decât în rău.
Sau în și mai rău.
Schimbarea te sperie.
Mai ales vara, cu care te anesteziezi.
Ca să nu simți fricile iernii în care trăiești.
Ai crezut în oameni.
Onești, serioși, responsabili.
Te-au dezamăgit.
Mai crezi doar în Dumnezeu,
Că de aia ești român neajutorat.
Doamne, ajută!
De ce ai crede într-o lebădă neagră?!
Ce ar putea să-ți aducă ea?
O schimbare?
O altă dezamăgire?
Un alt disconfort?
Nimic bun.
Unde mai pui că nici n-o vezi?
Cum ai putea să crezi în ceva ce NU vezi?
Cum ai putea să crezi în ceva în care NU crezi?
Mâncătorii de lebede din Viena, gen.
Primii turiști, după Revoluție.
Români.
Sau rromi.
N-o crezi.
Nu-i românul atât de negru!
Dacă nu ți-am spus-o, ți-o repet.
Serios.
Sunt lebăda neagră.
N-o vezi.
Până o s-o vezi.
Sunt schimbarea de care ți-e frică.
O s-o trăiești, fără să vrei.
Fără să înțelegi.
Cum ai putea oare să înțelegi
Misterul, inefabilul,
Unei lebede negre?
Pe care n-o aștepți.