• „Cine e Coreea? Coreea de Nord este singura țară total militarizată în lumea asta. Păi dacă tu numai de asta te ocupi, înseamnă că ai niște abilități.”
  • „Xi, Putin, Erdogan, Kim și MBS discută: «Ce adversari avem noi? Închipuie-ți că este un meci de fotbal, că fotbalul tot un război e. Cu cine jucăm noi? Cu Europa. Pe ăia nu îi țin genunchii».”
  • „Cred că oamenii ăștia, în delirul minții lor, se gândesc că le-a venit vremea.”

Toții ochii sunt pe Rusia, acolo unde Putin l-a primit în vizită pe noul tovarăș – Kim Jong-Un. E cea mai importantă întâlnire dintre cele două țări, de la destrămarea Uniunii Sovietice.

Cei doi dictatori s-au întâlnit la Vostocinîi, oraș aflat la 9.000 de km de Moscova – acolo unde e și cel mai mare centru spațial rusesc. Putin și Kim au făcut turul cosmodromului din extremul orient al Rusiei – unde Putin a profitat de ocazie și s-a lăudat cu noua lui rachetă spațială de ultimă generație – Angara, cu sistemele Soyuz și chiar cu limuzina Aurus.

Kim studia ca un copil rachetele și punea tot felul de întrebări despre ele – să vadă dacă-s mai bune decât cele pe care le are acasă. Acolo a lăsat și un mesaj în cartea oaspeților de onoare: „Aceștia sunt cuceritorii spațiului! Gloria Rusiei va înflori”. După cosmodrom și discuțiile care au ținut mai bine de o oră, Kim Jong Un a fost la prânzul cel de taină – pregătit în onoarea lui.

Recomandări

ORDINE ÎN PARLAMENT
ÎNCĂLZIREA CLIMEI SCHIMBĂ IERNILE
CE REFORME VOR PARTIDELE
UN „IRON DOME” ROMÂNESC?
TOM CRUISE E PREMIAT
CINE L-A UCIS PE KIRILLOV

Kim a jurat credință Rusiei: Voi lucra cu președintele (Vladimir Putin) pentru a construi fundația pentru o nouă eră stabilă și orientată spre viitorul relațiilor care va dura un secol. Vom folosi această forță pentru a construi națiuni puternice în ambele țări și pentru a urmări o justiție internațională autentică”.

Și Putin s-a întrecut în laude la adresa prietenului de la Phenian: „Un proverb coreean zice: «Hainele sunt bune când sunt noi, dar prietenii – când sunt vechi». La noi, oamenii zic: «O prietenie veche e mai bună decât două noi». Aceste proverbe se potrivesc perfect relațiilor actuale dintre țările noastre”.

După întâlnirile cu Putin, Kim n-a plecat acasă – a rămas să viziteze fabrici în care sunt produse echipamente militare.

Au dezbătut subiectul la Știu Hofi, Nemo și Adrian Sârbu.

„Ce crezi tu că discută, cum suntem noi aici? Aici e Xi, aici e Putin, aici e Erdogan, aici e Kim, aici îl bagă și pe MBS? Patru cetățeni, fiecare reprezentând un tip de putere, pe un segment, aproape lider. Rusia știm cine e, Arabia Saudită, China. Cine e Coreea? Coreea de Nord este singura țară total militarizată în lumea asta. Singura țară care trăiește într-o economie de război din 1951, nu știu când a început războiul Coreei. Păi dacă tu numai de asta te ocupi, înseamnă că ai niște abilități. Eu cred că cetățenii ăștia, când se întâlnesc ei la masă și virtual și cred că aceste topice sunt în principal duse de ruși și nu sunt de ieri, de azi, sunt probabil de niște luni sau de niște ani sunt așa: de ce eu, rusul, trebuie să fiu umilit de americani, să nu mă lase să îmi iau Ucraina, pentru început? De ce eu, turcul, să fiu umilit de europeni și de americani, când eu am țara cea mai puternică din Europa ca potențial de populație, potențial de dezvoltare, comercial? De ce eu, MBS, care sunt tatăl petrolului și am o țară uriașă, să fiu deranjat că l-am tăiat pe ăla cu foarfeca? La școală nu tăiem și noi monștri de hârtie chinezești? Și vine și Kim ăsta și zice, măi, de ce eu, de 75 de ani, bunicul meu, tăticul meu, tăticuțul meu care ce a făcut, a omorât la nord-coreeni de i-a terminat pe toți, nu mai scoate unul o vorbă, tăticuțul meu s-a ocupat de arme nucleare, nu le-a dat de mâncare, că nu era cazul, putea să-i țină morți de foame, de ce să nu fiu și eu luat în seamă? Mai ales că a venit Donald Trump și a vorbit cu mine. Și a crezut că mă păcălește. Dar nu m-a păcălit. De ce? Că eu sunt ca un arici. Am armă nucleară, dar nu am capacitatea de a ataca. Și am capacitatea de a mă apăra. Cred că oamenii ăștia, în delirul minții lor, se gândesc că le-a venit vremea. Și cum se gândesc: se uită. «Ce parteneri avem noi în Europa? Ce adversari? Închipuie-ți că este un meci de fotbal. Că fotbalul tot un război e. Cu cine jucăm noi? Cu Europa. Păi ce, pe ăia nu îi țin genunchii»”, spune Adrian Sârbu.

Citește și