- Un sondaj Mediafax-ZF-Aleph News arată că66% din cei 10.000 de respondenți cred că telefonul mobil nu contribuie la procesul de învățare
- Cu ajutorul telefonului mobil, copiii au deprins knowlegde și s-au dezvoltat emoțional, iar profesorii ar trebui să accepte folosirea acestuia la școală, nu să-l interzică
- Părinții au obligația să ceară profesorilor să le respecte copiii, care se bucură de aceleași drepturi, libertăți, dar și obligații ca orice om, afirmă Adrian Sârbu
Nemo: Te-am întrebat încă de vineri: ești de acord ca bugetul pentru educație să crească la 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii și prin reforma administrativă? A doua întrebare: ești de acord să ți se aloce de la buget o sumă anuală pentru școlarizarea copilului tău, pe care să pe folosești fără restricții în învățământul de stat sau privat, pentru profesorii pe care îi dorești tu? Ești de acord ca procesul de învățare pentru copilul tău să fie executat de profesori aflați și în ipostaze virtuale? Ești de acord să existe o programă școlară personalizată pentru copilul tău care să urmărească dezvoltarea de abilități și profesii de care va avea nevoie în viața de adult și nu programa școlară prestabilită de minister? Crezi că telefonul mobil contribuie la procesul de învățare al copilului tău? Rezultate, rezultate, rezultate…
Advertisment
Hofi: Românii, cei 10.000 care au intrat pe site-urile noastre, pe conturile noastre de social-media și pe youtube au spus în felul acesta: 66% cred că telefonul mobil nu contribuie la procesul de învățare.
Adrian Sârbu: Copilul se naște cu mobilul în mână. Cred că pe la doi ani prinde mobilul. Cinci ani de zile părintele a administrat relația cu mobilul. Mobilul ce este? O fereastră către lumea virtuală, evident. I-a administrat felul în care acest copil se uită pe această fereastră. Și dacă a știut să-l educe să se uite corespunzător, copilul a deprins atât knowlegde și s-a și dezvoltat emoțional. Poate mie îmi trebuie mobilul să vorbesc. „Cum să vorbești tu copil, în clasa mea, profesor, când tu trebuie să mă asculți când scriu eu pe tablă”. „Doamnă, nu vă supărați, nu-mi place fusta dvs, și nici bluza, și scrieți și neinteligibil pe tablă. Nu ar fi bine să-mi transferați de pe tablă în mobil ce scrieți dvs? Că poate pot să citesc pe mobil, că eu așa m-am învățat, doamnă. Nu sunt eu obligat, care am trăit cinci ani cu mobilul… și să vă mai spun ceva dna profesoară. Eu știu să scriu și să citesc”. „Aaa, nu știi să scrii de mână. Nota 4”. „Dnă, știu să scriu. Uitați, apăs aici și scriu. Și știu să și citesc. Am citit la vârsta de 6 ani Harry Potter.” „Aa, păi eu nu l-am citit încă”. „Mai aveți timp, doamnă, da, în altă viață”. Și, mi-a fost teamă că miniștrii noștri o să voteze cu dna Deca. Greșit! E valul ăsta nesfârșit să nu-i lăsăm pe copii în social-media. E formă de socializare social-media. Să nu-i lăsăm pe copii cu telefonul în clasă. Dragi miniștri, care ați votat. Și acum mă adresez la singular. Dragă spectator, dragă doamnă care ai votat și ai spus să-i luăm copilului telefonul. Nu cred că ai făcut bine. Deloc. Pentru că, copilul dvs sau al tău, cum vrei, e băgat într-o pârnaie în momentul în care îi iei telefonul. Copilul dvs a fost învățat cu acel telefon așa cum a fost învățat să mănânce o anumită mâncare, să poarte anumite haine, să aibe anumite obiceiuri, să se exprime într-un fel, că l-ați educat sau l-ai educat. De ce accepți să-i ia mobilul? Că se joacă pe el? Poate că lecția respectivă nu este suficient de interesantă, nu este emoțional adecvată pentru copilul tău și, din punct de vedere informațional, interesantă pentru curiozitatea lui. Și el poate crede că are libertatea și dreptul să-și folosească timpul așa cum are orice om din lumea asta. Deci, tu dacă accepți asta, accepți că privezi copilul tău de libertate. Dar oamenii nu au voie să fie liberi de când s-au născut? Trebuie să fie liberi numai de la 18 ani sau de la 14 ani? Copilul tău nu vrea să omoare pe nimeni, vrea să fie liber. Eu cred că părinții au ca obligație să spună următorul lucru: „dragă domnule profesor, copilul meu se bucură de aceleași drepturi, libertăți, dar și obligații, ca orice om. Copilul meu, din păcate, nu e reprezentat de un Partid al Copiilor.”
Recomandări
Hofi: Îl faceți până la urmă?
Adrian Sârbu: Da. Și eu părinte, acum sunt și părinte și copil, am să propun o schimbare majoră a Constituției și anume Parlamentul să fie făcut nu din cetățeni care au minim 30 de ani, cum e la Senat la noi sau nu știu, 28, nu, Senatul României să fie alcătuit din cetățeni care au maxim 18 ani. Aoleu! Și Camera Deputaților? Maxim 16 ani. Și președintele? Maxim 10 ani. Hai, 12, merge! Și prim-ministrul? Între 6 și 8. Asta propun eu din partea Partidului Copiilor. De ce? pentru că aceștia oameni sunt și ei oameni, nu sunt omuleți, că sunt mai micuți. La 12 ani sunt mai dezvoltați ca mulți. Și acești oameni vă dau o percepție mai reală, mai puternică, mai adâncă asupra libertății. Poate au o onestitate mai mare decât cei care ne reprezintă azi în mod fraudulos, de fapt fraudulos, și nedrept în calitate de lideri. Și atunci, până schimbăm Constituția, v-aș ruga doamna Deca, doamna Leca, lăsați copiii, cum spune dl. Nemo, lăsați copiii, respectați libertatea copiiilor și, dacă tehnologia și dl. Steve Jobs au inventat iPhone-ul, dvs. trebuie să găsiți soluții pentru a folosi această fereastră către lume ca să vă luminați copiii, da? De aia sunteți dascăli și nu sunteți gardieni.
Citește și
- Adrian Sârbu: Putin vrea ca războiul din Ucraina să ajungă în faza în care el poate șantaja cu arma nucleară
- Adrian Sârbu: Europa și NATO vor fi atrase în războiul din Ucraina și vom intra nepregătiți. România are nevoie de 20% din PIB pentru Apărare
- Adrian Sârbu: România are două priorități, apărarea și învățarea. 10% din PIB pentru Educație e puțin. Suntem în urmă. Grav.
Partenerii noștri