• Pakistanul urmărește să își întărească poziția în această regiune alături de China.
  • India își pierde speranțele pentru obținerea unui echilibru în regiune.
  • Premierul Pakistanului, Imran Khan, a susținut că cetățenii afgani au reușit să scape de „cătușele sclaviei” odată cu căderea regimului afgan.

În timpul secolului al XIX-lea, mariile imperii ale Rusiei și Marii Britanii au purtat războaie sângeroase pentru expansiunea lor în Afganistan, apoi, în secolul al XX-lea, au intrat în conflict Statele Unite și Uniunea Sovietică, toate acestea eșuând în fața afganilor, relatează potrivit Reuters.

Acum, în goana pentru influență se află și Pakistanul, care în parteneriat cu aliatul său cu China, urmărește să își întărească poziția în această regiune, în paralel cu preluarea de către talibani a puterii în Afganistan.

De ce alianța China-Pakistan?

Cu toate că și-a închis granițele, Pakistanul și-a dezvoltat în mod continuu legături strânse cu talibanii și a fost acuzat de mai multe ori că i-a sprijinit pe talibani în acțiunile lor contra guvernului afgan, care era protejat de Statele Unite.

Recomandări

PUTIN DISCUTĂ CU FICO
BIBI AMENINȚĂ REBELII HOUTHI
CIOLACU: AVEM COALIȚIE
FONTANA DI TREVI SE REDESCHIDE
ZELE CREDE-N ADERARE
NEGOCIERI FĂRĂ SFÂRȘIT

Islamabadul neagă aceste acuzații. Mai mult, premierul Pakistanului, Imran Khan, a susținut că cetățenii afgani au reușit să scape de „cătușele sclaviei” în momentul în care talibanii au preluat puterea în Kabul, la mijlocul lunii august.

Din războiul influenței se pare că Republica Populară Chineză este favorită în ochii talibanilor. „Cred că poate juca un rol foarte important în reconstrucția, reabilitarea, reconstrucția Afganistanului”, a declarat pe 20 august, purtătorul de cuvânt al regimului taliban, Suhail Shaheen, în legătură cu relația cu China.

Potrivit presei internaționale, diverși funcționari pakistanezi ar fi participat la tratativele cu talibanii cu scopul de a-și defini propriul sistem de guvernare al noului Emirat Islamic al Afganistanului.

Pakistanul urmărește o rezolvare incluzivă din punct de vedere politic în Afganistan, care să garanteze securitatea și stabilitatea în țară, cât și în Centru Asiei, iar „rolul cheie rămâne al afganilor”, a spus un demnitar al Ministerului de Externe de la Islamabad, referindu-se la faptul că talibanii ar trebui singuri să ia decizia de a alege cu cine se vor alia.

China, care nu s-a mai angajat până acum în afaceri cu Afganistanul, deși are o legătură strânsă cu Pakistanul, vrea să se folosească de aceștia pentru a ajunge la bogățiile minerale ale țării, printre zăcăminte semnificative de litiu, o parte vitală a vehiculelor electrice pe care China vrea să le producă.

De altfel, China intenționează să își îmbunătățească măsurile de securitate în cadrul rutei sale terestre restrânse prin munții Karakoram din Pakistan.

De ce se teme India?

Mai este și India, inamic vechi al Pakistanului, care este implicată într-un blocaj din punct de vedere militar cu China de mai mult de un an de zile la granița controversată din Kashmir.

Dar, în timp ce Pakistanul și China cresc în ceea ce privește influența lor în Afganistanul guvernat de talibani, India a fost un puternic promotor al guvernului de la Kabul, iar New Delhi se arată din ce în ce mai îngrijorat de căderea administrației afgane.

Ce urmărește să obțină China?

China pretinde, pe de altă parte, că eforturile de colaborare cu talibanii vizează în special protejarea provinciei Xinjiang din vestul său. Unde se află teroriștii anti-Beijing din Mișcarea Islamică din Turkestanul de Est (ETIM) care caută adăpost în Afganistan.

Sub acest aspect China ar putea să se alieze cu Pakistanul în a-și consolida influența în zonă. Cu toate acestea, regimul de la Beijing încă își urmărește noul său plan de a reconstrui atât pe mare, cât și pe uscat, faimosul drum antic al mătăsii.

Unele etape fiind deja realizate, precum controlul asupra portului din Hong Kong, asupra Mării de Sud a Chinei, unde regimul comunist chinez își construiește insule artificiale, preluarea contractelor de andocare în porturile din Sri Lanka, Pakistan, și din Africa, precum și alte „sponsorizări” prin construcții de autostrăzi în statele aflate la Vest și Sud-Vest de aceasta.