ANALIZĂ. Este Mariupol noul Stalingrad? Asemănările dintre bătălii

• După 80 de ani de la Bătălia de la Stalingrad, asemănările dintre orașul port de pe Volga și Mariupol sunt izbitoare.
• Istoria e ciclică și nu trebuie uitată, pentru ca sacrificiul a milioane de oameni să nu fi fost degeaba. Între nazism și comunism, linia devine tot mai subțire.
• De ce obsesia dictatorului Vladimir Putin se aseamănă cu obsesia lui Adolf Hitler pentru Stalingrad?

După 80 de ani de la Bătălia de la Stalingrad, asemănările dintre orașul port de pe Volga și Mariupol sunt izbitoare. De la obsesia dictatorilor pentru aceste localități, transformate în simbol, la tactica de luptă folosită.

Invazia rusă din Ucraina stă, încă din prima zi, sub marota poporului rus și a lui Vladimir Putin: eliberarea civilizației slave de nazism. Încă din 22 iunie 1941, de la începutul Operațiunii Barbarossa, poporul rus a simțit că lupta pentru supraviețuire este egală cu învingerea răului suprem, curentul național-socialist occidental.

Ceea ce pentru toată lumea este ținut minte drept Al Doilea Război Mondial, pentru ruși e sinonim cu Marele Război Patriotic, ceea ce poate explica temerea rusului de rând la orice e asociat cu nazismul, implicit Batalionul Azov și tentative de denzaificare a Ucrainei.

Lebensraum-ul rusesc, mit sau realitate

Paradoxal, pentru un popor care a sacrificat 17 de milioane de oameni pentru a-I învinge pe naziști, conceptul hitlerist de Lebensraum, adică „spațiu vital”, a fost adoptat fără prea multă reținere de către Vladimir Putin, care consideră că Rusia nu poate supraviețui într-o lume în care vecinii au porniri „naziste” și unde modul rus de viață este pus în pericol.

Un alt paradox, recunoscut de însuși Putin, e existența grupurilor de neo-naziști într-un număr mare chiar la Moscova și în întreaga Rusie. „Da, avem naziști, grupări neo-naziste, însă la noi nu îi vedeți să ocupe funcții publice sau să facă parte din armată”, s-a scuzat liderul de la Kremlin chiar în primele zile ale „Operațiunii Speciale”.

De la Hitler la Putin

Așadar, în ziua 57 de război, cucerirea Mariupolului a devenit obsesia generală a Moscovei, care vede în orașul port ultima redută a nazismului în Ucraina. Un alt paradox, remarcat în special de către ruși sau ucraineni, este asemănătoarea izbitoare între ceea ce se întâmplă la Mariupol și probabil cea mai cunoscută bătălie din Al Doilea Război Mondial: cea de la Stalingrad.

După aproape 80 de ani, un alt oraș port devine obsesia unui dictator și intră în mentalul colectiv drept un simbol al eroismului și un punct de cotitură al războiului. Pentru că istoria pare să fie ciclică, dar și necruțătoare cu cei care o uită.

În 23 august 1942, dintr-o ambiție personală a lui Adolf Hitler, orașul Stalingrad devenea ținta principală pentru Armata a 6-a. Motivul era pueril și pur propagandistic, sacrificând cucerirea Moscovei: orașul purta numele lui Stalin și era un important oraș industrial care înflorise în anii premergători războiului. O populație de aproximativ 500.000 de locuitori, ca și a Mariupolului. Nu poate fi ignorată, totuși, importanța strategică a ambelor orașe-port, atât pentru comerț cât și pentru logistica militară.

Mariupol și Stalingrad, oglindă a istoriei

Asemănările dintre cele două orașe simbol nu se opresc aici. Atât Stalingrad, cât și Mariupol, au fost rase de pe fața pământului de către armata invadatoare, prin bombardamente. După care au urmat luptele de gherilă, fiind prima mare bătălie care s-a dus metru cu metru, din casă în casă. Sună cunoscut scenariul? Se pare că rușii, din postura lor de armată defensivă în anii ’40 au fost impresionați de tactica Wehrmacht de la Stalingrad, aplicând fără reținere această tactică la Mariupol. Despre atrocități, istoria va judeca faptele rușilor asa cum a făcut-o și cu Waffen SS.

Unii ar putea observa chiar asemănătoarea izbitoare dintre Uzina Azovstal și Fabrica de Tractoare din oraș, unde sute de soldați au preferat să lupte până la ultima suflare. Desigur, într-un context în care speranța de viață a unui soldat rus la Stalingrad era de 24 de ore, cifrele sumbre vor rămâne mereu în istorie drept un avertisment a ceea ce poate însemna războiul: aproximativ 800.000 de soldați germani, italieni, români și maghiari și-au pierdut viața, alături de 1.1 milioane de ruși, în aproape șapte luni de bătălie.

Numărul de morți de la Mariupol e necunoscut oficial, însă realitatea va fi cu adevărat tristă atunci când acestea vor fi făcute publice. Dacă e să dăm crezare și informațiilor venite din partea Ucrainei, care susțin că soldații ceceni amenință cu arma soldații ruși care nu par deciși să lupte, senzația de Deja Vu e deja puternică.

În așteptarea contraofensivei

Încheind la ciclitatea istoriei, rămâne de văzut dacă istoria de la Stalingrad se va repeta și la Mariupol în lunile următoare. O contraofensivă ucraineană pare puțin probabilă pentru specialiști, însă la fel părea și în 19 noiembrie 1942, când rușii au declanșat Operațiunea Uranus care a dus la încercuirea armatei a șasea germană, armatei a treia și a patra română.

Puțini știu ce a gândit feldmareșalul Friedrich Paulus când și-a văzut armata încercuită de 1 milion de soldați ruși ieșiți parcă din pământ, însă e de așteptat ca liderul cecen Ramzan Kadyrov să ne transmită acest lucru pe Tik Tok.