- Ben Hodges spune că atunci când vom vedea formațiuni mari, blindate, alăturându-se asaltului, atunci vom ști că atacul principal a început cu adevărat.
- Până în prezent, generalul susține că nu am asistat la această concentrare de câteva sute de tancuri și vehicule de luptă.
- Generalul anunță că ucrainenii au alcătuit între șapte și 12 brigăzi blindate.
Canalele de socializare sunt pline de imagini cu tancuri și explozii în sudul și estul Ucrainei. Peste tot apar declarații potrivit cărora contraofensiva mult așteptată a Kievului este în curs de desfășurare, ceea ce provoacă neliniște. Există o mare diferență între începerea unei ofensive și atacul principal sau efortul principal al operațiunii. Ben Hodges spune că atunci când vom vedea formațiuni mari, blindate, alăturându-se asaltului, atunci vom ști că atacul principal a început cu adevărat. Până în prezent, generalul susține că nu am asistat la această concentrare de câteva sute de tancuri și vehicule de luptă de infanterie în atac, scrie CEPA.
Un batalion ucrainean de tancuri are în mod normal 31 de tancuri. Un batalion blindat de infanterie ar avea cam același număr, adăugând vehiculele blindate care transportă geniști, apărare aeriană, logistică și așa mai departe. O brigadă blindată ar avea probabil trei batalioane de tancuri și unul sau două batalioane de infanterie mecanizată. În total, așadar, o brigadă blindată va avea peste 250 de vehicule blindate de diferite tipuri.
Generalul Ben Hodges anunță că ucrainenii au alcătuit între șapte și 12 brigăzi blindate. Este posibil ca unele să aibă doar echipamente ucrainene sau rusești capturate, iar altele vor avea un amestec de echipamente furnizate de Occident. Statul Major ucrainean va dori să-i facă pe ruși să ghicească cu privire la locația atacului principal cât mai mult timp posibil.
Cum ar arăta contraofensiva Ucrainei
Dacă Occidentul furnizează tot ceea ce au nevoie Forțele Armate Ucrainene (FAU), în special arme de precizie cu rază lungă de acțiune, atunci, generalul Ben Hodges spune că anticipează în continuare că Ucraina poate elibera Crimeea, terenul decisiv al acestui război, până la sfârșitul acestei veri, adică până la sfârșitul lunii august. Acesta ar fi unul dintre obiectivele ofensivei.
În acel moment, armele de precizie cu rază lungă de acțiune ale UAF ar putea ajunge la Sevastopol, Saky, Dzankoy și la alte ținte cheie din Crimeea, iar acest lucru le-ar permite să facă peninsula de nesuportat pentru forțele rusești. De aceea, livrarea de către Marea Britanie a rachetelor de croazieră lansate din aer Storm Shadow, cu o rază de acțiune de peste 155 de mile, a fost o contribuție atât de importantă.
Unii au dat startul acestei campanii la 4 iunie, cu două zile înainte de sabotarea de către Rusia a barajului Kakhovka de pe râul Dnipro, la 6 iunie. Acela a fost probabil momentul în care generalul Valerii Zaluzhny, comandantul-șef al UAF, a decis – în opinia generalului Ben Hodges- că cele trei condiții prealabile au fost îndeplinite și că, prin urmare, poate da undă verde. El ar fi întrebat:
- Există suficientă putere de luptă (brigăzi blindate cu tancuri, vehicule de luptă de infanterie, geniști, artilerie, apărare aeriană și logistică) pentru a putea pătrunde în apărarea liniară rusă și pentru a-și îndeplini sarcinile care le-au fost încredințate, ceea ce include probabil tăierea „podului terestru” din Rusia către Crimeea și, de asemenea, securizarea centralei nucleare din Zaporojie?
- Au fost suficient de degradate apărarea și logistica rusești; au fost perturbate în mod adecvat zona din spate și rețeaua de transport rusească; și sunt liderii ruși suficient de confuzi în ceea ce privește scopul și calendarul ofensivei UAF?;
- Este terenul suficient de uscat pentru a susține deplasarea a sute de vehicule grele, cu șenile și blindate?
Rușii, aliniați în poziții defensive
Aliniați în poziții defensive în fața unităților de asalt ale UAF sunt rușii, care stau în spatele a sute de kilometri de tranșee cu buncăre, câmpuri minate, șanțuri antitanc și centuri de obstacole „Dragons Teeth”. Dar aceste apărări sunt la fel de bune ca și soldații care le ocupă și acoperă aceste obstacole, spune Ben Hodges, care nu se declară impresionat de capacitățile de luptă ale rușilor în majoritatea locurilor, iar luptele intestine vicioase pe care le vedem între diverși lideri ruși, (de exemplu, lideri de război precum Prigojin și Kadîrov) evidențiază lipsa de coeziune din partea rușilor.
Până în prezent, se pare că ucrainenii continuă să sondeze, să preseze, să caute vulnerabilități pe care să le exploateze, consolidând succesul tactic local acolo unde îl găsesc sau îl creează. Acesta este unul dintre beneficiile adoptării de către ei a unui sistem de comandă și control tactic de tip occidental, în care liderii de nivel inferior pot lua decizii pe cont propriu. A arăta un Leopard pe câmpul de luptă într-o fază atât de timpurie a fost probabil, în opinia generalului, menit să atragă multă atenție asupra acelei zone, poate ca o momeală.
Ca întotdeauna, cei care iau parte la lupte se confruntă nu numai cu înșelăciunea inamicului, ci și cu confuzia pură a luptei. Ceața războiului îi afectează cu adevărat pe comandanții de pe teren. Întotdeauna am avut mari dificultăți în a vizualiza și a înțelege ce se întâmplă în timpul unei lupte – în calitate de comandant de brigadă și șef de corp de operații în Irak și, mai târziu, în calitate de director de operațiuni în Kandahar, Afganistan – chiar dacă aveam cele mai noi sisteme de comandă și control. Un comandant depinde în continuare de rapoartele comandanților înaintați, angajați efectiv la marginea înaintată a zonei de luptă. Dronele ajută să ofere o anumită imagine de ansamblu, dar este încă o provocare. De aceea, Ben Hodges susține că este esențial să avem încredere în comandanții subordonați pentru a înțelege planul general și pentru a continua să ia decizii bune în focul luptei.
Citește și: