Apărarea europeană se construiește împreună sau deloc. Europa plătește mai mult pentru apărare din cauza achizițiilor fragmentate. Statele UE operează peste 170 de sisteme de armament, față de 30 în SUA

• Uniunea Europeană a deblocat 150 de miliarde de euro în împrumuturi pentru apărare, dintre care 16,68 miliarde revin României.
• Statele membre folosesc peste 170 de sisteme de armament diferite, față de 30 în Statele Unite.
• Regulile SAFE cer ca cel mult 35% din costul componentelor să provină din afara Uniunii, a Spațiului Economic European sau a Ucrainei.

Europa a rezolvat problema accesului la finanțare pentru apărare. Prin SAFE, Uniunea Europeană pune la dispoziția statelor membre până la 150 de miliarde de euro în împrumuturi cu maturitate lungă, ca prim pilon al unui plan care urmărește deblocarea a peste 800 de miliarde în cheltuieli de apărare. România a primit a doua cea mai mare alocare, 16,68 miliarde de euro. Problema începe de la întrebarea următoare: cum cheltuim.

Primul lucru pe care Europa trebuie să îl facă este să cumpere împreună. Astăzi, statele membre operează peste 170 de sisteme de armament diferite. Statele Unite folosesc 30. Fiecare sistem în plus înseamnă o linie de producție separată, un lanț de piese de schimb separat și un program de instruire separat. Comenzile se fărâmițează, seriile rămân mici, prețul pe bucată crește. Douăzeci și șapte de armate care cumpără fiecare pentru sine plătesc mai mult și primesc mai puțin decât o piață unică de aceeași dimensiune.

Cât de departe merge lipsa de coordonare se vede într-un detaliu tehnic: obuzul de 155 mm, muniția standard de artilerie NATO, are proceduri de calificare diferite de la un stat la altul. Comisia finanțează acum, cu 50 de milioane de euro și prin Agenția Europeană de Apărare, un proiect care încearcă să armonizeze aceste proceduri. Un război de uzură în care obuzele produse într-o țară nu pot fi folosite imediat în alta nu se câștigă.

Că soluția funcționează nu e o presupunere. Un program de 300 de milioane de euro, lansat în 2023 pentru a stimula achizițiile comune, a antrenat peste 11 miliarde de euro în cumpărături făcute împreună de statele membre, potrivit estimărilor Comisiei. Executivul european repetă acum schema, pentru sisteme contra-dronă, apărare antiaeriană și antirachetă, echipamente terestre și navale. Cu bani puțini folosiți ca pârghie, s-au mișcat sume de peste treizeci de ori mai mari.

Al doilea lucru necesar este ca banii investiți în armată să rămână în economia europeană. Regulile SAFE cer ca maximum 35% din costul componentelor să provină din afara Uniunii, a Spațiului Economic European sau a Ucrainei, iar proiectele să fie derulate în comun cu cel puțin un alt stat participant. E o schimbare de logică: banii de apărare devin și politică industrială. Un contract de înzestrare finanțează o fabrică, o linie de producție, un furnizor local, ingineri formați aici. Aceleași miliarde cheltuite în afara continentului cumpără echipament, dar nu construiesc capacitate. Cerința de cooperare are însă o portiță: instrumentul a permis temporar și contracte semnate de un singur stat, iar România a folosit această etapă până la termenul din mai. Stimulentele financiare nu produc singure cooperare.

Al treilea lucru este adaptarea la felul în care se poartă războiul acum. Cele cinci proiecte europene de interes comun propuse în iulie acoperă drone și sisteme contra-dronă, apărarea maritimă și submarină, spațiul, apărarea antiaeriană și antirachetă și securitatea flancului estic. În primul dintre ele se vede cel mai clar lecția ucraineană: sisteme ieftine produse în serie mare, capacitate de a înlocui rapid pierderile, război electronic. E și domeniul în care Europa poate recupera cel mai repede, pentru că nu presupune decenii de dezvoltare, ci decizii de producție.

Este suficient?

Ce lipsește este structura. Raportul Draghi cerea o autoritate europeană pentru industria de apărare, care să cumpere în numele statelor membre și să permită specializarea între ele. Ideea era să se folosească scara pieței unice și să se evite ca fiecare stat să dezvolte tot. Nu s-a înființat. Fără un cumpărător care să agregheze cererea, banii europeni ajung în continuare în 27 de decizii naționale separate, iar industria nu primește semnalul de care are nevoie ca să investească în capacitate.

Achiziția în comun nu garantează singură independența. European Sky Shield, inițiativa germană de cumpărare comună pentru apărare antiaeriană, achiziționează preponderent echipamente americane și israeliene. A cumpăra împreună din afara Europei rezolvă prețul, nu dependența. Ambele obiective trebuie urmărite simultan, altfel unul îl anulează pe celălalt.

Miza depășește apărarea. Raportul Draghi formulează explicit compromisul: fără un salt de productivitate, Europa nu poate păstra simultan poziția de lider tehnologic, poziția de lider climatic, independența geopolitică și modelul social european. Banii pentru înzestrare sunt împrumuturi care vor fi rambursate din același buget din care se finanțează educația și sănătatea. Tocmai de aceea contează dacă sunt cheltuiți o dată, împreună, sau de douăzeci și șapte de ori, separat.

Generația care va rambursa aceste împrumuturi e consultată separat. Pe 21 august, la București, a avut loc laboratorul civic local al proiectului COMPASS, program CERV derulat în nouă țări, coordonat de Stand Up For Europe, cu GEYC ca partener român. Contribuțiile din cele nouă laboratoare intră într-un Youth Strategy Paper, formulat ca răspuns al tinerilor la raportul Draghi.